Într-un sistem sanitar în care banii nu sunt niciodată de ajuns, în care pacienţii îşi cumpără singuri medicamentele şi materialele sanitare pe perioada internării, în care condiţiile din spitale sunt departe de lumea civilizată, există medici care depăşesc toate aceste bariere. Sunt dedicaţi trup şi suflet profesiei, ţin pasul cu noutăţile din lumea medicală şi sunt interesaţi să lase în urma lor medici la fel de competenţi.
Profesorul dr. Ion Georgescu, şeful Clinicii Chirurgie I din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Craiova, este considerat printre primii zece chirurgi din ţară, în 2010 fiind decorat de preşedintele României cu distincţia Meritul Sanitar în Grad de Cavaler. Operează din 1976 şi are la activ peste 12.000 de intervenţii chirurgicale. Deşi se consideră un chirurg de modă veche, fiind generalist, „pentru că noi încă le facem pe toate, chiar dacă chirurgia generală s-a divizat de mai mulţi ani în chirurgia fiecărui organ“, prof. dr. Ion Georgescu susţine că, în ciuda vârstei, a fost tot timpul adeptul noului.
GdS: Cum se poate face performanţă în actualele condiţii din spital?
Ion Georgescu: În 1971, când s-a dat în folosinţă Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova, totul era un lux, saloanele, sălile de operaţii, pentru acele vremuri, evident. Nu s-a făcut însă o reabilitare a clădirii în timp, în funcţie de necesităţi. Deşi s-au renovat anumite compartimente, blocuri operatorii, condiţiile hoteliere sunt departe de ceea ce ne dorim. Normele noi internaţionale pentru acreditarea spitalelor impun însă necesitatea îndeplinirii anumitor reguli, care trebuie să ducă la creşterea gradului de competenţă al unităţii. În ciuda acestor neajunsuri, activitatea medicală se desfăşoară la parametri optimi, la nivelul celor mai performante clinici din ţară şi chiar din străinătate.
GdS: Cu toate acestea, Craiova nu apare pe lista premierelor medicale româneşti din 2012…
I.G.: Nu ne putem compara cu spitale care sunt ultradotate, cu Spitalul Clinic Fundeni, spre exemplu, spitalul nostru naţional, singurul centru de chirurgie hepatică unde se face transplant. Numai ei şi cei de la Cluj practică chirurgia robotică. Deşi eram într-un program naţional să primim şi noi, la Craiova, un robot chirurgical, nu s-a reuşit acest lucru. S-a preferat repartizarea lui într-un alt centru.
GdS: Ar fi prins această chirurgie robotică la Craiova?
I.G.: Dacă chirurgia robotică venea în Craiova era un nou punct de dezvoltare al chirurgiei, mai ales că nici ţările vecine nouă nu au aşa ceva. Trainingul pentru chirurgia robotică nu este foarte greu, se învaţă repede. Costurile pentru a avea un astfel de aparat sunt însă foarte mari. Numai instalarea lui aduce costuri de câteva mii de euro. Pensele sunt cipate şi nu-ţi mai dă voie să le foloseşti când se uzează şi tot aşa. Această chirurgie robotică protejează foarte mult chirurgul, dar nu oferă foarte multe avantaje pacientului, aşa că ea este indicată numai în anumite operaţii. La noi, în schimb, chirurgia laparoscopică s-a dezvoltat foarte mult, fiind aplicată în toate specialităţile chirurgicale.
Lucrările medicilor craioveni, apreciate în Europa
GdS: Ca nivel al chirurgiei, unde se situează Spitalul Judeţean?
I.G.: În primul rând, ar trebui spus că a fi un chirurg bun înseamnă să fi în pas cu tot ceea ce este nou în domeniu şi să munceşti în echipă. Eu sunt mai în vârstă, dar am ţinut mereu pasul cu noutatea şi i-am încurajat şi pe medicii mai tineri de aici. La spital avem un colectiv tânăr, care operează şi colaborează foarte bine. Pentru că în chirurgie trebuie să existe deschidere şi colaborare. De aceea, primele operaţii de la chirurgia toracică, de la urologie s-au făcut cu ajutorul nostru. Colaborăm şi cu oncologia, cu gastroenterologia, cu laboratorul de biologie moleculară şi genetică, pentru ca bolnavii să beneficieze de toate priorităţile. Per total, pe chirurgie nu ne putem plânge. Comparând cu alte spitale mari din ţară putem spune că suntem la acelaşi nivel.
GdS: Există un capitol la care Craiova excelează?
I.G.: La noi s-a dezvoltat o activitate puternică de cercetare ştiinţifică, prin diverse programe finanţate de Uniunea Europeană. Prin aceste programe de cercetare, foarte mulţi doctoranzi beneficiază de stagii în clinici din alte ţări. Numai de la Clinica I Chirurgie, anul trecut patru doctoranzi au făcut stagii în Franţa, Italia, Spania şi au realizat colaborări cu spitalele de acolo. Aceste stagii s-au finalizat şi cu lucrări de doctorat foarte apreciate, ale căror rezultate au fost publicate în reviste ISI, de mare impact. Avem şi o bază de chirurgie experimentală la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, unde lucrează mai multe colective de diverse discipline, astfel încât am putut să realizăm aceste lucrări foarte apreciate, cu rezultate citate de multe reviste internaţionale de specialitate. Printre priorităţile Clinicii I s-a numărat şi studiul pancreatitei acute, iar rezultatele publicate în urmă cu cinci ani sunt apreciate ca printre cele mai bune din Europa de către agenţiile internaţionale de monitorizare. Lucrarea se află pe primul loc din cele zece despre pancreatita acută publicate în Europa. Putem astfel spune că cercetarea a luat un avânt deosebit la UMF şi probabil că la o evaluare vom obţine gradul maxim de Universitate care se ocupă de cercetare. În prezent, ca Universitate ne-am situa cam pe locul trei din cele zece Facultăţi de Medicină din ţară, ceea ce este un lucru bun. Asta şi pentru că există un apetit al cadrelor medicale de a merge la perfecţionare în străinătate pentru tehnici noi.
„Medicii nu sunt protejaţi de sistem“
GdS: Se mai îndreaptă tinerii spre chirurgie?
I.G.: Dacă în Europa nu mai există o atracţie pentru chirurgie – în Franţa, spre exemplu, la chirurgie se ocupă doar 60 la sută din locuri, la noi încă este o adresabilitate mare la medicină, la concursurile pentru chirurgie. Dar problema este ca viitorii chirurgi să fie atraşi să rămână în ţară şi asta se poate face numai printr-o legislaţie care să-i încurajeze pe medicii tineri să rămână aici, prin oferirea de facilităţi. În centrul nostru universitar ne ocupăm de rezidenţi, dar să ştiţi că meseria de chirurg este grea, lungă şi umilitoare. De ce umilitoare? Pentru că în perioada de formare trebuie să dai totul, să renunţi la foarte multe lucruri. Trainingul este umilitor, iar legislaţia dură, pentru că medicii nu sunt protejaţi de sistem. Multe greşeli medicale sunt cauzate și de oboseală, iar medicii din România sunt supraaglomeraţi, cu multe gărzi, consultaţii, operaţii. În alte ţări, medicii sunt protejaţi ca timp de lucru. Există state în care un chirurg nu poate efectua decât un anumit număr de operaţii. În România, foarte mulţi medici chirurgi, chiar tineri, au suferit accidente cardiace care au necesitat stentări, intervenţii chirurgicale etc. Sunt cazuri reale, care, din păcate, s-au înmulţit în ultimul timp şi asta şi pentru că, repet, medicii nu sunt protejaţi de sistem. Chirurgia rămâne totuşi o muncă în echipă şi cum îţi formezi medicii aşa îi ai pe viitor. În chirurgie nu poţi face totul de unul singur şi important este să formezi acei medici pe care să-i laşi în urma ta când te retragi. Trebuie să ai generozitatea de a-i învăţa pe alţii, de a promova tineretul, dacă eşti profesor şi nu doar un banal chirurg. Iar Craiova are o şcoală de chirurgie foarte bună, care este apreciată şi reprezentată în toate forurile academice de profil.
GdS: Câte operaţii se fac anual la spital?
I.G.: Păi numai la Clinica I Chirurgie s-au făcut anul trecut în jur de 4.000 de operaţii pe urgenţă. Majoritatea au fost intervenţii complexe, de multe ori cu rezecţii multiorganice impuse în special de afecţiuni neoplazice, pentru a realiza dezideratul de rezecţie totală a ţesuturilor patologice. O operaţie durează şi şapte ore, dar nici nu-ţi dai seama cum trece timpul. Deşi beneficiem de aparatură modernă, care reduce foarte mult timpul intervenţiilor, nu întotdeauna ne permitem să o folosim, pentru că este foarte scumpă. Bolnavii pot să se adreseze la Spitalul Judeţean pentru orice tip de operaţie, mai puţin cardiovasculară.
GdS: Şi, totuşi, mulţi aleg să se opereze la Cluj, Bucureşti sau în străinătate.
I.G.: Asta pentru că acolo există aparatură modernă. Unii aleg străinătatea pentru că acolo se popularizează oamenii cu bani, dar alţii pleacă şi la solicitarea noastră, pentru că fie nu avem posibilitatea să-i tratăm, fie este vorba de vreo afecţiune rară etc. Unii mai pleacă şi pentru că sunt influenţaţi, dar dacă ar şti pe ce mâini ajung acolo, mai ales în gărzi… Numai eu câţi am operat de pe urma altora. Eu preiau foarte multe cazuri grave din Oltenia care ajung la Craiova şi îmi asum răspunderea pentru ceea ce fac.
GdS: Când vom avea parte de condiţii decente şi la Spitalul nr. 1?
I.G.: Personal aş fi foarte încântat să existe un spital cu condiţii hoteliere, cu regimuri alimentare diferenţiate şi foarte bune, dar în primul rând pentru bolnavi este important modul în care sunt trataţi şi cum pleacă din acest spital. Eu sunt optimist, pentru că am înţeles că Spitalul nr. 1 va fi pentru consiliul judeţean o prioritate în ceea ce priveşte reabilitarea. Activitatea de la Spitalul Judeţean a fost însă într-un continuu progres, pentru că patologia nu mai este cea de acum zece ani, iar în bolile cronice prin tratamente moderne s-a mărit speranţa de viaţă. Putem trata un bolnav cu aceleaşi medicamente cu care s-ar trata în oricare alt spital din lume. Problema e contribuţia fiecăruia, care este mult mai mică la noi, în timp ce medicina devine tot mai scumpă, sub presiunea cercetării ştiinţifice continue. Actualul ministru al sănătăţii are totuşi experienţă, ştie cum a lăsat acest spital în mandatul anterior şi sper să se facă o evaluare, iar lucrurile să se mişte şi în ceea ce priveşte condiţiile de aici.
