S-ar simti confortabil in scaunul de primar al Craiovei, pentru ca nu duce lipsa nici de idei, nici de spirit intreprinzator. Necazul e ca nu-l prea tenteaza politica – s-o faca aceia cu buzunare largi. Asa ca, deocamdata, se multumeste cu modesta indeletnicire de taximetrist. Nu unul oarecare insa: taximetrist antimanelist convins. Iar pentru a cistiga cit mai multi adversari ai acestei „ideologii“, atit de raspindite pe plaiurile oltenesti, Carmelian Popescu a pornit o serioasa campanie electorala de culturalizare a tineretului craiovean. Demersul sau spiritual urmareste amortirea publicului lui Adrian Copilu’ Minune prin gidilari ale urechilor cu acorduri simfonice, folk oltenesc si piese rare din colectia lautareasca.
In 2006, Craiova va fi condusa de Mozart si Romica Puceanu
Trei ani s-a perpelit in scaunul taxiului cautind din butoane un post de radio care sa-l satisfaca. Rareori prindea doua-trei minute din vreo simfonie care sa-i mai redea pofta de viata. Dar nici nu savura bine ultimele acorduri, ca boxele incepeau sa geama, aparatul sa scirtiie si, incredibil, sa emane un aer incins de… manea. Carmelian Popescu asuda, ofta si, cu o ultima sfortare, inchidea aparatul de tortura. Alerga intr-un suflet acasa si, nemincat, nebaut, cerea imperios din prag: „Pune-o pe aia, „Primavara“. Acum! Ca nu mai pot!…“ Si se aseza in fotoliu, cu ochii inchisi, sa-l lase pe Vivaldi sa-i oblojeasca ranile sufletului… Mintea ii raminea insa chinuita. Cum se poate asa ceva? Nu mai exista cultura muzicala in tara asta? Cine ii educa pe tineri? Citi din categoria 14-25 de ani au auzit de Faramita Lambru? Si citi din ei l-au ascultat? Intr-o zi, mai aglomerata decit altele, si in care, din bunavointa colegilor de breasla, a avut nefericirea sa asculte cea mai mare parte a repertoriului starului autohton Adrian Copilu’ Minune, in acea zi, deci, a avut o revelatie: el, Carmelian Popescu, electronist de meserie si, prin forta imprejurarilor, taximetrist, are o misiune sfinta. Aceea de a smulge populatia Craiovei din iadul manelismului. Si mult nu i-ar lua, cu toti cei 300.000 de locuitori: de azi in trei ani, toata suflarea Craiovei va asculta Mozart, Offenbach si, in pauze, Romica Puceanu – pentru cine doreste muzica lautareasca de calitate.
Faramita a urcat pe buzele manelistelor
Acum trei luni a reusit sa-si realizeze prima parte – si cea mai importanta – a maretului proiect: si-a instalat un CD portabil in masina. Initial, investitia trebuia sa ajunga la vreo sase milioane, bani pe care, din taximetrie cinstita, ii faci greu. Carmelian a izbutit insa sa faca economie de vreo patru milioane. „Cu un etaj final audio si doua boxe am redus cheltuielile la doua milioane“, explica taximetristul transformarea aparaturii radio pe care a mostenit-o de la firma, in cel mai bun „educator“ de clienti. Nu i-a mai ramas decit sa apeleze la fonoteca de acasa. Rezultatul este lesne de auzit inca de la citiva metri: sunetul limpede, de vioara, pian, violoncel, intoarce cetatenii in loc, muti de uimire. „Am luat odata un rom in masina- povesteste Carmelian Popescu despre impactul pe care a inceput sa-l aiba campania sa in rindul multimii. Aveam „Tangouri celebre“ atunci. Mi-am zis: e clar, vrea manele. Cind colo, ce spune? Cum, domnule, aveti asa ceva? Asta e bucata aia, „Adios, muchachos“… Domne, eu sint instrumentist, cunosc!…. Altadata au urcat doua fete – sa fi avut 14-15 ani. Le-am dat saru’ mina, le-am intrebat unde merg. Ele zic: n-aveti niste manele beton, domnu’? Le-am spus ca daca aveam, nu le mai dadeam saru’ mina. Si pentru ca nu m-am putut abtine, le-am pus „La calul balan“. La sfirsitul cursei nu le mai venea sa plece. Ziceau ca n-au mai auzit asa muzica in viata lor. Cine cinta si unde gasesc si ele caseta…“ Probleme nu a avut niciodata Carmelian cu „regimul“ instaurat in masina sa. Nimeni n-a avut nimic de obiectat, nici la Mozart, nici la Ciprian Porumbescu. Ceea ce i-a dat incredere taximetristului, convingindu-l ca oamenii nu au nevoie decit de putina educatie ca sa realizeze care sint adevaratele valori. Ca, spune el, „muzica autentica lautareasca este ascultata cu placere si de academicieni, si de muncitori. Iar in America este chiar in voga. Dar lautarii adevarati nu sint Vali Vijelie si ACM – „Pe la spate, pe la spate, asa vor fetele toate“, nu? – , ci un Faramita ori Puceanca. Ei sint artistii.“
Tudor Gheorghe, pentru clientul trist
Desi nu si-a inceput campania de demanelizare de multa vreme, Carmelian Popescu este multumit de evolutia lucrurilor. Avind o strategie simpla – la el in masina clientul nu asculta decit muzica buna, iar, la cerere, primeste si cursuri teoretice – craiovenii nu au altceva de facut decit sa bage la cap. Chiar daca nu vor deveni toti niste melomani care sa mearga saptaminal la filarmonica, macar vor afla ca se poate face muzica si fara „bani, femei, mertane…“ In ceea ce priveste strategia, ea trebuie aplicata totusi in functie de anumite criterii, si anume de client.
„Am mai multe feluri de muzici. Pentru clientul stresat ori pentru cel linistit, care trebuie mentinut la acelasi nivel, un Mozart, un Strauss. Pentru clientul grabit, Offenbach. Iar pentru cel trist, incep cu o discutie despre viata, dupa care un Tudor Gheorghe merge la inima. Cind am de-a face cu unu’ cherchelit, ma uit sa vad: vine sau pleaca de la nunta. Si o sirba romaneasca desavirseste cheful omului…“ Bineinteles ca un asa tratament nu poate fi trecut cu vederea de clientii cu stofa. Asa ca, de trei luni, cistigul suplimentar – bacsisul – al lui Carmelian a crescut simtitor.
„Pina in zece mii la cursa. Dar se cunoaste. In ritmul asta, poate reusesc sa-mi iau tractorul de care am nevoie sa-mi pun in aplicare planurile: sa fac agricultura si zootehnie de tip occidental. Pentru ca ma pricep si pentru ca, spre deosebire de alti concetateni, vreau sa fac ceva in tara asta. Si poate, cine stie, ajung – sa nu zic presedinte – dar macar primar. Sint sigur ca lucrurile s-ar schimba!“
