În condiţiile în care locurile de muncă disponibile sunt prea puţine în comparaţie cu numărul persoanelor aflate în căutarea unei slujbe (un post la câteva zeci de şomeri), câştigarea existenţei este din ce în ce mai dificilă. Obţinerea unui job este cu atât mai grea pentru cei care nu au calificare sau care provin din rândul comunităţii de romi, astfel că mulţi dintre aceştia ajung să facă o alegere dură: să fure sau să cerşească. Leslie Hawke, preşedinta Asociaţiei „Ovidiu Rom“, Ambasador al Anului European pentru combaterea sărăciei şi excluziunii sociale în România, prezentă la Craiova la faza zonală a Olimpiadei copiilor „Pentru Viitor“, a acceptat să vorbească, în exclusivitate, cu reporterul GdS, despre importanţa educaţiei în viaţa unui copil, indiferent de mediul din care provine.
Reporter: Situaţia economică din ultimii ani din România a afectat semnificativ copiii din mediul rural din Oltenia (din pricina comasării şcolilor trebuie să parcurgă distanţe semnificative, uneori chiar pe jos, pentru a ajunge la şcoală; mulţi profesori refuză să se mai deplaseze în mediul rural din cauza diminuării salariilor şi a faptului că nu li se mai decontează transportul; se lucrează cu mai multe clase în acelaşi timp; unii profesori predau materii pentru care nu au calificare). Ce soluţii credeţi că ar trebui aplicate pentru ca aceşti copii să beneficieze de o educaţie corespunzătoare?
Leslie Hawke: Guvernul ar trebui să investească mult mai mult în educaţia timpurie. Există suficienţi bani pentru a aborda această problemă. Întrebarea este: vor liderii să găsească o soluţie? Rezultatele nu se văd pe termen scurt. Când construieşti un drum sau o biserică, oamenii le pot vedea. Însă atunci când sădeşti dorinţa de a învăţa şi îi deprinzi pe copii să gândească în mod creativ – ei bine, vei vedea rezultatele abia peste 20 de ani. Politicienii nu gândesc în termene de 20 de ani. Dar alegătorii ar trebui să o facă!
Reporter: Mulţi copii care provin din familii sărace renunţă la şcoală înainte de a finaliza zece clase. Cum credeţi că s-ar putea stopa acest fenomen?
Leslie Hawke: Copiii au nevoie să înceapă grădiniţa la timp. Pentru cei care merg la grădiniţă, probabilitatea de a renunţa apoi la şcoală scade. „A preveni este cel mai bun leac“. Ar trebui să se investească mult mai mulţi bani în educaţia timpurie. România se concentrează prea mult pe copiii „speciali“, copiii cu talente individuale extraordinare.
Reporter: Chiar dacă au locuri speciale în licee şi facultăţi şi există o serie de proiecte care li se adresează, numărul persoanelor de etnie romă care se implică în acestea este încă destul de mic. Cum comentaţi acest lucru şi cum ar putea fi schimbată această situaţie?
Leslie Hawke: Din nou, totul începe cu educaţia timpurie. Cei mai mulţi copii romi abandonează şcoala înainte de a ajunge în clasa a V-a. Grădiniţa ar trebui să fie obligatorie pentru toţi – de la vârsta de trei ani. Comunităţile care îşi doresc să înscrie toţi copiii în grădiniţă găsesc modalităţi de a face acest lucru.
Reporter: Ce credeţi că se poate face pentru a schimba percepţia negativă pe care o au românii vizavi de romi?
Leslie Hawke: Oamenii de succes de etnie romă ar trebui să admită că sunt ţigani. SUNT medici şi avocaţi, preoţi şi politicieni de etnie romă. Dar ei nu îşi recunosc public rădăcinile.
Reporter: Recent, tenismanul Ilie Năstase a declarat că-l susţine pe preşedintele Sarkozy în decizia de a expulza romii români. („Sarkozy are dreptate în problema ţiganilor! El i-a apărat pe cetăţenii francezi, aşa cum ar trebui să facă şi preşedintele României! Am ajuns să merg pe Champs-Elysees cu mâna pe buzunar de teama hoţilor. Mai nou, s-au şmecherit, îşi lasă barbă şi se îmbracă precum musulmanii, ca să pară că sunt altcineva). Cum comentaţi acest punct de vedere?
Leslie Howke: Hoţ nu este sinonim cu ţigan. Se pare că domnul Năstase nu cunoaşte diferenţa. Oamenii care cerşesc şi fură pe străzile din Paris sunt infractori. „Ţigan“ nu ar trebui să fie folosit ca un sinonim pentru „infractor“, la fel cum „negru“ nu este un sinonim pentru „dependent de droguri“. Oamenii care cerşesc pe străzile din Paris sunt o ruşine pentru descendenţii de etnie romă care respectă legile de pretutindeni, nu doar pentru cei care provin din România. Singura soluţie la aceste probleme este educaţia, care trebuie să pornească de la aceeaşi vârstă, atât pentru copiii ţigani, cât şi pentru copiii din clasa de mijloc. În Franţa, învăţământul este obligatoriu de la vârsta de trei ani – dar aceasta este o lege care nu se pune în aplicare atunci când vine vorba de ţigani. România ar trebui să dovedească Comunităţii Europene modul de abordare a acestei probleme, prin instituirea învăţământului obligatoriu de la vârsta de trei ani şi verificarea aplicării ei pentru toţi copiii din România! Fondurile europene ar putea fi folosite pentru a construi săli de clasă şi pentru a pregăti profesori, pentru a oferi tichete sociale părinţilor care trăiesc în sărăcie şi ai căror copii au frecvenţă de 100% la grădiniţă. Asta este ceea ce face „Ovidiu Rom“ şi dă rezultate! Când m-am plâns unui poliţist din Bacău, în urmă cu zece ani, despre faptul că permit copiilor să cerşească pe străzi, întrebarea lui politicoasă a fost: „Ce altceva aţi prefera să facă? Să fure sau să moară de foame?“. Acestea vor fi întotdeauna opţiunile pe care ei le vor avea, până când cei mai săraci membri ai societăţii vor primi aceeaşi educaţie ca noi.
