Cele 1,2 tone de cocaină sosite din Brazilia în Portul Constanţa Sud – Agigea au fost livrate către o societate de prelucrare a lemnului din comuna gorjeană Baia de Fier, RUMAVAL IMPEX, a cărei activitate este suspendată de o jumătate de an. Firma este controlată de doi fraţi din Spania, care au încercat să vândă societatea anul trecut.
Transportul de cocaină depistat de poliţiştii de la Crimă Organizată Constanţa avea ca destinaţie comuna gorjeană Baia de Fier. Firma către care fusese livrat din Brazilia containerul cu 1,2 tone de cocaină ascunsă între cutii din lemn de cedru are sediul în această localitate, situată în nordul judeţului Gorj. Societatea se numeşte RUMAVAL IMPEX şi are ca obiecte de activitate tăierea, rindeluirea şi impregnarea lemnului. Firma este controlată de doi fraţi din Spania şi are ca administrator şi asociat unic pe Elena Ramona Cioroabă, de 26 de ani, din Bacău, prietenă cu unul dintre spaniolii care şi-au deschis afacerea în Baia de Fier. Tânăra s-a aflat între cei reţinuţi de poliţiştii din cadrul Biroului de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog (BCCOA) Constanţa, în momentul în care s-au prezentat cu documentele de preluare a mărfii din container. În acesta a fost descoperită cantitatea de 1,2 tone de cocaină, a cărei valoare a fost estimată la peste o sută de milioane de euro. Până în prezent, au fost arestaţi spaniolul Antonio Alvarez Cano, Adrian Vasile Chiribău şi Elena Ramona Cioroabă.
Şi-a schimbat administratorul
Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, firma RUMAVAL IMPEX a fost înfiinţată pe 14 ianuarie 2004 şi are sediul şi unicul punct de lucru în Baia de Fier. Bilanţul pe 2007 arată că societatea a avut pierderi de 14.200 de lei şi o cifră de afaceri de 500.000 de lei. De menţionat că Elena Ramona Cioroabă a fost numită administrator al firmei pe 18 decembrie 2008. Înainte ca RUMAVAL să fie scoasă la vânzare, activitatea firmei era coordonată de o unguroaică – Marton Csilla. Numele acesteia figurează în mai multe anunţuri fie de participare la licitaţii pentru achiziţionarea de buşteni, fie de vânzare de utilaje folosite în industria prelucrării lemnului. Femeia a părăsit însă brusc afacerea şi a renunţat anul trecut la colaborarea cu spaniolii şi angajaţii acestora din comuna Baia de Fier.
Unitatea a fost cumpărată de la o firmă care a dat faliment
Primarul comunei Baia de Fier, Constantin Mihuţescu, a declarat că spaniolii au cumpărat în urmă cu patru ani de la o firmă locală intrată în faliment câteva hale pe teritoriul comunei şi acolo au desfăşurat activitatea de prelucrare a lemnului, angajând şi câţiva localnici: „Prima dată, unitatea de prelucrare a lemnului a aparţinut unei firme din Baia de Fier, care a dat faliment. Avea datorii mari la bancă şi halele au fost scoase la vânzare. Ei au cumpărat de la bancă“. Societatea nu mai funcţionează din aprilie 2008, însă are achitate la zi taxele la utilităţi. Viceprimarul localităţii Baia de Fier, Laurenţiu Vasilache, ştia că unitatea de prelucrare a lemnului e scoasă la vânzare: „Eu nu am avut tangenţe cu ei. Chiar lucrau la prelucrarea lemnului. Cumpărau material lemnos, îl băgau la uscător, îl debitau şi îl exportau. Nu am intrat vreodată la ei în curte. Prima dată s-au ocupat nişte băieţi din Baia de Fier, Rădescu, dar au dat faliment. Eu ştiu că şi-au retras afacerile şi voiau să vândă“, a menţionat Laurenţiu Vasilache.
„«Albitura» nu a ajuns pe aci“
Edilul-şef al comunei Baia de Fier, Constantin Mihuţescu, a mai spus că îi cunoştea pe spanioli şi pe fosta directoare, o unguroaică, şi i s-au părut oameni serioşi: „Din vedere îi cunosc, pentru că veneau să-şi plătească taxele şi impozitele la primărie. Nu mai au activitate din aprilie şi ştiu că au venit prin decembrie să-şi scoată certificate de negrevare că vor să vândă. Ştiu că erau doi fraţi spanioli. Le cunosc doar numele mici. Pe unul îl chema Antonio, iar pe celălalt Felix. Eu o ştiu pe unguroaică, pe care o chema Marton, sau cam aşa ceva. Nu părea nimic suspect la ei şi nu am bănuit vreodată că ar face ceva ilegal. Ei se ocupau de achiziţionarea de material lemnos şi îl prefabricau. Aveau gater, uscătoare, utilaje de secţionat. Făceau semifabricate. Au avut angajaţi din Baia de Fier. Plăteau la timp impozitele pe clădiri şi teren. Nu am avut probleme cu ei din acest punct de vedere“. Constantin Mihuţescu susţine că drogurile nu treceau prin Baia de Fier şi ei doar schimbau direcţia transportului: „«Albitura» nu a ajuns pe aci. Bănuiesc că ei decât îi schimbau direcţia, că nu avea ce să caute cu ea pe aici“.
La sediul RUMAVAL, doar paznicii şi câinii
La sediul firmei din Baia de Fier, aflat la marginea comunei, lângă o pădure, nu mai există decât paznicii, care au grijă de bunurile societăţii. Aici există două hale, un uscător pentru lemne, un depozit şi o clădire care funcţionează pe post de locuinţă de serviciu pentru cei care asigură paza şi unde înainte locuiau spaniolii şi colaboratorii acestora. Pe gardul de la intrare era legată până în urmă cu două-trei luni o tablă cu textul că firma era de vânzare, însă anunţul a fost dat jos de patronii societăţii de prelucrare a lemnului. Accesul pe poarta principală este imposibil, întrucât în curtea societăţii sunt mai mulţi câini, care împiedică intrarea spre halele de producţie. Acestea sunt la aproximativ o sută de metri faţă de şoseaua comunală, la sediul firmei putându-se ajunge pe un drum de pământ. Reporterii GdS au ajuns sâmbătă primii la locul unde ar fi trebuit să fie expediate pachetele care conţineau 1,2 tone de cocaină. Zona părea pustie, însă liniştea a fost întreruptă la un moment dat de lătratul câinilor, care l-a scos dintr-o clădire pe unul dintre paznici.
Din spatele gardului
Din spatele gardului de plasă a răspuns întrebărilor jurnaliştilor un tânăr de 25 – 28 de ani, care a menţionat că îi ţine locul paznicului, respectiv tatălui său Constantin Agapi. Pe parcursul discuţiilor, bărbatul a primit mai multe telefoane: „Tatăl meu este paznicul de aici, dar mai facem cu schimbul, că avem treabă pe acasă. Am auzit şi noi de ce s-a întâmplat, dar nu ştim nimic de droguri sau de altceva. Ştiu că pe spanioli îi cheamă Antonio şi Felix şi au venit din Valencia. Prima dată, de afacere s-a ocupat Felix, care s-a întors în Spania şi a rămas Antonio. Ei au condus aici firma, cu fratele, cu nevasta, cu sora. Antonio era cu o fată Elena, parcă de prin Moldova. A fost şi o unguroaică, dar a plecat în Ardeal. Nu a mai stat la firmă. A fost prietenă cu mine. Am lucrat şi eu aici şi luam 40 de lei la ziua lucrată. Au venit, plăteau curentul, să nu îl taie. Cam 2.000 de lei pe lună. Nu a mai mers şi au vrut să vândă. Ştiu că plecaseră să aducă un transport de lemne. Ştiam că Felix trebuie să vină şi el în ţară zilele astea“, a declarat fiul paznicului, vizibil marcat de ceea ce s-a întâmplat cu patronii săi.
Aşteptau un transport de buşteni…
Între timp, la faţa locului a mai sosit un bătrân, care a spus că se numeşte Valentin Păşcu şi este socrul paznicului. Bătrânul venise să aducă de mâncare tânărului şi câinilor. Valentin Păşcu a declarat că a auzit de la televizor despre captura de droguri, menţionând că li se spusese de către cei care conduceau firma că sâmbătă, 31 ianuarie, trebuia să primească un transport de buşteni: „Ce-s alea droguri, la noi la Baia de Fier? Eu venisem să aduc de mâncare. Când lucra firma, aduceau lemne, le tăiau, le prelucrau, le lipeau, cum făceau ei. Nu le convenea. Ziceau că nu e bine. Au lucrat şi zece persoane de la noi din comună aici, la lemn. Nu ştiu pe unde le exportau, prin Turcia. Acum, sâmbătă, aşteptam să vină un transport de lemne, să dea drumul la lucru. Măcar să ne fi adus şi nouă lemne de foc“, a spus bătrânul. Poliţiştii Biroului de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Constanţa continuă cercetările şi este de aşteptat ca la sediul firmei din Baia de Fier să fie efectuate verificări în actele societăţii RUMAVAL IMPEX.
