In fiecare a 26-a zi a lunii octombrie, Bănia sărbătoreşte pe Sfintul Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul spiritual al oraşului din cele mai indepărtate vremuri. Se ştie că incă din timpul boierilor Craiovei şi a Fraţilor Buzeşti, steagurile purtate in luptă aveau pe ele pe Sfintul Dimitrie, protector al oştilor şi al oraşului incă de atunci.
Pierdută in negura timpului, bisericuţa pe care a fost ridicată ulterior, in 1650, Catredala Mitropolitană a Craiovei, de către domnitorul Matei Basarab, purta hramul Sfintului Mucenic Dimitrie. Acest hram a fost păstrat de către ctitorii noului lăcaş de cult, care a devenit şi a rămas pină in ziua de azi un simbol al Băniei, reprezentativ pentru oraş, intocmai cum Sfintul Mare Mucenic Dimitrie a devenit un simbol de creştinătate pentru oraşul nostru.
Istoria Sfintului Mare Mucenic Dimitrie
In decursul primelor trei veacuri ale creştinismului, ştim că mulţi impăraţi romani au dezlănţuit un mare număr de persecuţii impotriva creştinilor, fiindcă aceştia, predicind şi trăind invăţătura creştină, proclamau egalitatea, dreptate in infăptuirea intre oameni contra diferitelor culte păgine susţinătoare ale unei orinduiri sociale bazate pe inrobirea omului sub multiple aspecte.
Fiindcă numărul adepţilor invăţăturii lui Cristos creştea mereu in toate provinciile Imperiului Roman, in ciuda singeroaselor persecuţii dezlănţuite de impăraţii romani şi de subordonaţii lor, milioane de creştini au murit mărturisind public convingerile lor creştine.
Unul dintre aceşti martiri ai credinţei creştine a fost Sfintul Dumitru, izvoritorul de mir. Originar dintr-o nobilă familie macedoneană din Tesalonic, a fost crescut şi botezat in religia creştină a părinţilor săi, practicind virtuţile creştine, incit impăratul Diocleţian, aflind pregătirea şi calităţile sale, l-a numit guvernator al Tesalonicului.
El a cirmuit cu vrednicie poporul, insă in acelaşi timp a inceput să propovăduiască creştinismul intre păgini, uneori mărturisind public credinţa creştină.
Impăratul a aflat că e creştin, dar, ştiindu-l guvernator vrednic, pentru a-i cruţa viaţa, a poruncit să fie aruncat in inchisoare, crezind că poate cu timpul se va lepăda de credinţa creştină. Insă s-a inşelat, fiindcă şi in temniţă Dimitrie a continuat să se roage lui Dumnezeu.
Intorcindu-se dintr-un război cu Sciţii, Diocleţian a poruncit să se facă praznic in fiecare cetate in cinstea zeilor. A venit şi in cetatea Tesalonicului (azi Salonicul din Grecia) şi l-a cercetat şi pe Dimitrie la inchisoare. L-a intrebat dacă e creştin şi Dimitrie i-a răspuns curajos că este. Impăratul, minios, l-a lăsat pe mai departe in temniţă şi a plecat in piaţa publică, unde se desfăşurau jocurile publice in cinstea biruinţei impăratului.
Aici era insoţit de un luptător vestit, Lie, vandal de neam, puternic şi dibaci in lupte cu sabia şi cu suliţa, care nu fusese pină atunci invins de nimeni. Cei invinşi de el erau aruncaţi in suliţe şi ucişi. Astfel au fost ucişi şi mulţi creştini nevinovaţi, lucru care-i plăcea impăratului.
Un tinăr creştin, Nestor, scandalizat de crimele lui Lie, s-a dus la Sfintul Dumitru in inchisoare şi i-a cerut rugăciuni şi binecuvintare ca să-l biruiască pe Lie, ucigaşul de oameni. Sfintul Dumitru l-a incurajat, i-a făcut semnul Sfintei Cruci pe frunte şi i-a zis: „Du-te şi pe Lie il vei birui şi pe Cristos il vei mărturisi!“. Nestor l-a provocat pe Lie la luptă. In timpul luptei, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!“ Şi, trintindu-l la pămint pe Lie, l-a străpuns cu lancea.
Impăratul, prezent, s-a intristat foarte mult de moartea lui Lie şi, chemindu-l pe Nestor la el, l-a intrebat cu ce vrăji l-a putut invinge pe Lie. Tinărul Nestor a răspuns că nu s-a ajutat de nici o vrajă, ci puterea Dumnezeului creştinilor l-a ajutat, prin rugăciunile Sfintului Dumitru din temniţă.
La auzul acestei curajoase mărturisiri, impăratul a poruncit să i se taie capul lui Nestor cu sabia, ceea ce s-a şi făcut. Apoi a poruncit unei trupe de ostaşi să intre in temniţă şi să-l străpungă cu suliţele pe Sfintul Dumitru. Porunca a fost executată şi astfel Sfintul Dumitru a dobindit cununa de martir.
De ce 26 octombrie
Prin mijlocirea Sfintului Dumitru şi moaştelor sale, s-au făcut multe minuni. Pe mormintul lui, in Tesalonic, s-a zidit o bisericuţă. Suferind de o gravă boală, Leontie, guvernatorul Iliricului, a venit la Tesalonic şi s-a culcat pe mormintul Sfintului Dumitru şi indată s-a vindecat. Drept recunoştinţă, Leontie a zidit două bisericuţe in cinstea Sfintului Dumitru, una la Tesalonic, pe mormintul mucenicului, alta la Sirium.
In Biserica din Tesalonic a aşezat moaştele sfintului, in 26 octombrie anul 413 d. Cr. (de atunci există data de 26 octombrie ca sărbătoare a Sfintului Dumitru). Cind au fost scoase Sfintele moaşte ale Sfintului Dumitru pentru a fi aşezate in noua Biserică din Salonic, acestea erau neputrezite şi din ele a curs un mir cu miros plăcut de care s-a umplut tot oraşul. Mulţi bolnavi s-au vindecat atingind moaştele.
Cine este sărbătorit de Sfintul Dumitru
Numele romanesc DUMITRU derivă din latinul Demetrius, iar acesta, din grecescul Demetrios, feminin Demetria. El exprima invocarea zeiţei Demeter, al cărei nume insemna „Pămintul-Mamă“ izvorul belşugului şi, deşi este de origine păgină, a fost sfinţit prin viaţa şi faptele unui mare număr de creştini.
Prin diferite transformări şi imprumuturi lingvistice, prenumele Dumitru face parte dintr-o familie antroponimică: Dimitrie, Dumitru, Mitru, Mitea, Mitac, Matache, Mite, Mitu, Mitică, Dumitrache, Mitrache, Dimon, Dimache, Dimitran, Mitran, Dumitraş, Dumitraşcu, Mitraşcu, Dumitrel, Mitrel, Dumitriţă, Mitriţă ş.a. precum şi feminine: Dumitra, Mitra, Dumitrila şi diminutivele: Mimi sau Muy pentru bărbaţi şi femei. In vorbirea ţărănească, sărbătoarea Sfintul Dumitru este Simedru, de la Sanctus Demetrius, prescurtat.
