Comuna Rast se judecă de câţiva ani cu Societatea Naţională Plafar Bucureşti pentru a intra în posesia unui teren de 364 ha, situat lângă viitorul port Rast-Lom. Terenul a intrat în patrimoniul societăţii în anul 2000, printr-un document asupra căruia planează suspiciuni de fals.
La ultima şedinţă a Comisiei judeţene de fond funciar Dolj, primarul comunei Rast, Iulian Silişteanu, a cerut ajutorul prefecturii pentru a putea recupera 364 ha teren intrat, declară el, abuziv în patrimoniul Societăţii Naţionale Plafar Bucureşti. Cererea primarului este motivată de faptul că terenul este necesar Comisiei locale pentru a putea finaliza legile fondului funciar. „De şapte ani mă judec cu cei de la Plafar pentru terenul de 364 ha pe care mi l-au inclus în patrimoniul lor pe baza unor acte măsluite de un individ care se credea cadastraş. Ultima dată m-am judecat la Băileşti cu ei, unde am introdus o acţiune în revendicare şi judecătoria mi-a respins cererea. Acum mă duc din nou la Tribunal, dar nu mai pot, pentru că nu mă ajută nimeni. Plafarul nu are nevoie de acel teren pe care-l ţine necultivat de ani de zile. Ei se privatizează şi vor vinde terenul unuia care va dezvolta afaceri lângă portul care se va construi la noi“, a spus primarul Silişteanu. Prefectul Silviu Dumitru a trasat sarcină Direcţiei de contencios-administrativ şi de legalitatea actelor să iniţieze un proces pentru a recupera hectarele de care are nevoie Rastul. Cât succes va avea iniţiativa, vom trăi şi vom vedea.
Afacerile mari se pun la cale din timp
Cum a intrat Plafarul în proprietatea terenului de la Rast este o poveste care seamănă cu ingineriile unor aşa-zişi oameni de afaceri care s-au îmbogăţit cu sute de hectare de teren a căror valoare se măsoară în milioane de euro. „Putem înţelege neputinţa statului în faţa imaginaţiei escrocilor care inventează tot felul de metode pentru a-şi lua în proprietate tot felul de moşteniri, dar nu putem înţelege de ce o societate a statului cum este Plafarul împrumută metoda lor“, a spus Iulian Silişteanu. Povestea a început în luna octombrie 2000, când Ministerul Industriei şi Comerţului a emis, pe numele Societăţii Naţionale Plafar, un controversat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Emiterea certificatului s-a făcut pe baza unei documentaţii topografice de identificare a celor 361,8 ha, aflate în comuna Rast, fără ca aceasta să fie avizată legal de Oficiul de Cadastru, Geodezie şi Cartografiere al judeţului Dolj. Mai mult decât atât, documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor figurează în certificat cu un număr de înregistrare la OCOT, care în realitate nu există. Conform documentului semnat de un secretar de stat al ministerului de resort, actele care au stat la baza emiterii certificatului au fost înregistrate pe 28 iulie 2000, la nr. 3043. Într-o notă adresată Primăriei Rast în anul 2002, directorul de atunci al Oficiului neagă existenţa vreunei documentaţii depuse de Plafar. „Societatea Naţională Plafar SA nu a înaintat spre avizare documentaţia întocmită în baza HG nr. 834/1991 la OJCGC Dolj. La nr. 3043 din 28.07.2000 nu se află înregistrată la instituţia noastră documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor, respectiv anexa 2 şi planurile topografice cuprinse în anexele 4 şi 5, care sunt menţionate în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO 3 nr. 6076 din 31 octombrie 2000“. Inexistenţa documentaţiei este explicabilă deoarece, în momentul preluării terenului de la Rast, Plafar nu avea temei legal pentru acest lucru.
Funcţionarii ministerului, ca la drumul mare
Prevederile hotărârii de guvern pe baza căreia s-a emis certificatul de atestare nu se aplică terenurilor aflate în domeniul public sau celor agricole. În vederea întocmirii documentaţiilor de privatizare, Plafar a cerut Oficiului de Cadastru Dolj să-i comunice ce suprafeţe de teren are în judeţ. Răspunsul Oficiului nu lămureşte forma de proprietate a terenurilor, menţionând că, la 15 iunie 2000, sucursala Plafar Craiova (fără personalitate juridică, deci fără dreptul de proprietate) „deţine pe teritoriul administrativ al comunei Rast suprafaţa de 368 ha de teren, din care 362 arabil şi 6 ha neagricol“. Faptul că Plafar deţinea la acea dată terenul nu însemna că era şi proprietara lui. Totuşi, adresa primită de la OCGC care poartă semnătura directorului de atunci, Constantin Teodorescu, şi a şefului Oficiului de cadastru, ing. Ion Bododea, a fost folosită de reprezentanţii Plafar pe post de documentaţie cadastrală. Anexa ataşată răspunsului către Plafar conţine date eronate, care par modificate. Deşi din document reiese că Plafar deţine 1.620 mp suprafaţă aferentă căilor de transport, la calculul final au ieşit din pix 3,6 milioane de metri pătraţi, adică 368 ha. Documentul nu a fost avizat de specialiştii OCOT, în locul lor semnând reprezentanţii Oficiului Judeţean de Studii Pedologice, care nu aveau nici o treabă cu identificarea suprafeţelor, ci doar cu calitatea terenurilor. Cu toate acestea, funcţionarii ministerului au luat de bună adresa nr. 3043, menţionându-i numărul de înregistrare în certificatul de atestare a proprietăţii.
E cu ochi şi cu sprâncene
„Toate documentele pe care le-a dus Plafarul la Ministerul Industriei şi Comerţului sunt un fals grosolan care se vede de la o poştă şi pe care ministeriabilii ar fi trebuit să-l observe înainte de a emite acel certificat de atestare a proprietăţii. Plafar nu a cultivat niciodată acel teren şi toată bătaia s-a acutizat pentru că cineva important ştia de mult că la Rast se va construi un port, iar acel teren este lipit de locaţia portului. E cu ochi şi cu sprâncene“, a spus primarul Silişteanu. Pământul de la Rast este miza unui tun imobiliar pe care guvernul l-a legiferat prin abilitarea AVAS să decidă vânzarea activelor Plafarului pentru achitarea datoriei de trei milioane de euro către stat. Societatea nu dispune de alte active atractive în afară de cele 362 ha de teren de la Rast, situate în imediata vecinătate a viitorului port pentru care s-a şi primit finanţare europeană. Directorul general al Societăţii Naţionale Plafar Bucureşti, Aurel Nicolae, crede că, dacă primarul ar fi avut dreptate, ar fi câştigat în lungii ani de când este în proces cu societatea pe care o conduce. Nicolae nu exclude posibilitatea ca AVAS, care deţine majoritatea acţiunilor de la Plafar, să decidă vânzarea acestui teren, având ca explicaţie urgenţa achitării restanţei de 3 milioane de euro la bugetul de stat.
Jugul pe ţărani
Că terenul acesta este vizat de persoane prea sus-puse o dovedeşte şi declaraţia directorului Nicolae, care a vrut să scape de problemă cerând un schimb de teren la ministerul care, de fapt, nu putea să-l facă. Dacă societatea şi-ar dori într-adevăr schimbul, ar fi trebuit să se adreseze comisiei judeţene de fond funciar, care ar fi putut să tranzacţioneze schimbul de teren oferind aceeaşi suprafaţă din rezerva judeţului. „Ca director al acestei societăţi, sunt obligat să apăr patrimoniul ei, iar acel teren a intrat în patrimoniul societăţii înainte de a fi eu director. Într-adevăr, suntem în procedură de reorganizare şi am predat AVAS lista cu activele care se pot vinde pentru redresarea situaţiei şi plata datoriei către stat. Acest teren se află pe lista de active, dar încă nu a fost vândut pentru că nu mai decid eu când şi ce se vinde de aici. Încă o dată, vă rog să înţelegeţi că ştiu prin ce au trecut oamenii din Rast la inundaţii şi le înţeleg situaţia, dar şi ei trebuie să înţeleagă că sunt obligat să apăr patrimoniul pe care societatea îl are deocamdată. De altfel, printr-o adresă către Ministerul Agriculturii, am propus un schimb de teren, în sensul că ne-am arătat disponibilitatea de a renunţa la acel teren care se află într-o zonă inundabilă în schimbul altui teren, pe care să putem cultiva plantele de care ne ocupăm, dar nu am primit nici azi vreun răspuns“, a spus Aurel Nicolae. Cum în demersul prefecturii nu-şi pune nimeni prea mari speranţe, toată greutatea descâlcirii iţelor este lăsată tot la Primăria Rast, care de şapte ani nu prea are spor.
