„Iordănescu a vrut să joace la Universitatea!“

In vara anului 1973, conducătorii de atunci ai Universităţii au pus ochii pe steliştii Costică Ştefănescu şi Anghel Iordănescu, cei doi fiind ademeniţi, printre altele, şi cu promisiunea de a fi admişi la ISE din cadrul Universităţii Craiova.

Fostul oficial al clubului craiovean, Corneliu Andrei Stroe, a povestit: „Pe Ştefănescu şi pe Iordănescu i-am convins să susţină admiterea la facultate in Craiova, urmind să-i transferăm apoi la Universitatea. Ştefănescu era angajat civil la Steaua, iar in acel moment – cind i-am propus să vină la Craiova – el fusese scos din lotul echipei mari şi trimis la echipa de tineret. A venit cu el şi Iordănescu, in virtutea prieteniei cu Ştefănescu, iar noi ii doream pe amindoi la Universitatea. Am aflat mai tirziu că, de fapt, Anghel Iordănescu era locotenent, deci era angajat militar la Steaua, spre deosebire de Costică Ştefănescu, care era angajat civil. El a dorit să joace la Universitatea şi să fie student, ca şi Iordănescu. Şi au reuşit amindoi la ISE Craiova. In cazul lui Iordănescu, am intrat in conflict cu Steaua. El fiind militar, au inceput ameninţările cum că-l arestează, că-l consideră dezertor. Repet, nu ştiam de la inceput că Iordănescu e angajat militar. Am ajuns, in cele din urmă, la un compromis cu cei de la Steaua: ne-au dat acordul de transfer pentru Ştefănescu, plus Sameş, in schimbul lui Iordănescu, plus Smarandache. Deşi erau interzise transferările pe linie profesională, lui Iordănescu i s-a aprobat transferul de la ISE Craiova la ASE Bucureşti.“

Şi aşa Iordănescu a rămas la Steaua, cucerind in Ghencea două titluri naţionale, patru Cupe ale Romaniei şi CCE din ’86 (ca jucător şi antrenor secund la Steaua). A fost golgheter al campionatului in sezonul 1981/1982, cu 20 de goluri, pe poziţia secundă situindu-se Sorin Cirţu, cu 19 goluri.