…E o piesa celebrissima scrisa de Eugen Ionescu. Dar eu ma refer aici la un joc din copilaria noastra. Cred ca se mai joaca si azi. Mai multe persoane stau in jurul unui cerc format din scaune. Scaunele sunt mereu cu unul mai putin. Se da roata, cineva striga stop. Unul dintre participanti nu are unde sa se aseze si este eliminat. Si tot asa pâna ramâne numai unul, care e declarat câstigator. De fapt, adevaratul câstigator este arbitrul. El nu pierde niciodata si are scaunul lui, rezervat. Cam asa arata scena politica româneasca. Excluderile, suspendarile, concedierile sunt in toi. Toti vor sa se aseze pe câte un scaun, la minister, in parlament, agentii guvernamentale, prin administratiile locale. Sa prinda ceva, un os de ros, un fotoliu capitonat, unde viata e dulce. Secretara draguta, sofer, diurne, calatorii afara, salariu gras, pozitie. De asta si râvna de a nu ramâne fara scaun. Tartorul si adevaratul câstigator insa este Basescu. El trage scaunul de sub fundul cui vrea el. Merge pe tactica „intarâta-i, drace!“. Stie jocul. Acum vrea sa isi aserveasca serviciile speciale. Sa fie sub mâna lui la Cotroceni. Sa il serveasca, sa ii ofere porcarele&dosarele despre rivali. Informatia inseamna putere, se stie asta demult. Asa ca e bine sa detii informatii, daca se poate sa ai monopol asupra ei. Ca restul vine de la sine.
Partidele, liderii lor sunt marii jucatori ai distractiei dirijate de la Cotroceni. Se agita, incordarea e mare. Acum, PD pare a fi fruntas. Racoleaza oameni de peste tot, de la toate partidele, parlamentari, consilieri locali si judeteni, orice. Spre democrati se varsa dezertorii de la PSD, PRM. Protocolul ADA da prioritate acelui partid cu o reprezentare mai mare in teritoriu la nivelul alesilor locali, dar si in cele doua Camere. Altadata PD era categoric impotriva racolarilor si ii ataca pe traseistii politici cu furie. Voia o lege care sa interzica migratia de la un partid la altul. Dar asta era pe vremea când PSD ii lua oamenii. Acum uita zilele alea, s-au dus, si face orice ca sa aduca oameni de peste tot in partid. PD acum doi ani era mai mic decât PNL. Acum lucrurile s-au inversat, zic democratii, dar nu se observa. Filialele locale stiu bine asta. Liberalii sunt mai bine dezvoltati, cu membri, sedii, organizatii, alesi locali. Dar in sondaje PD iese mai bine decât PNL. Basescu e o locomotiva redutabila, ceea ce Tariceanu nu este. Un fruntas democrat spunea mai ieri ca raportul de forte in Alianta D.A. s-a schimbat si ca PD este acum cel mai important partid din coalitie. Daca nu s-ar pune la cale o fuziune PNL/PD, am zice si ce daca. Dar Emil Boc a iesit intr-o conferinta de presa. Si a facut o cerere in casatorie catre liberali care suna ca un ultimatum. Suntem in plina campanie si PD incearca sa se pozitioneze, sa isi intareasca atuurile pentru ziua in care liderii celor doua partide se vor aseza la masa negocierilor.
Mai e putin pâna in vara. Dupa raportul de tara, in mai, la circa o luna, ar trebui sa aiba loc un congres extraordinar, prin care cele doua partide devin unul singur. Cu ce ideologie, e neclar. La ce internationala se va afilia noul partid, iar nu e clar. Daca se doreste crearea unei mari forte politice de centru-dreapta, ideea e buna. Daca se urmareste doar anihilarea liberalilor ca partid, pentru a crea un partid cotrocenist, ideea e proasta. Daca mutarea asta ii serveste lui Basescu sa scape de Tariceanu si pentru a pune la Palatul Victoria un premier aservit lui, atunci e mult zgomot pentru nimic. Omorâm un partid de traditie, PNL, pentru a crea o realitate politica fasonata pe personalitatea lui Basescu. Adica pentru câtiva ani. Ce va fi dupa asta? Eu cred ca este un pret prea mare. Ambitiile unui om nu tin loc de nimic. Nu e de mirare reactia multor liberali care se opun fuziunii. Ideea pierde teren aici, din cauza faptului ca simt fuziunea nu ca o resursa de putere, cum ar fi normal, ci ca o amenintare
