In ultimele decenii, Bania a scos fotbalisti din piatra seaca, a se citi din zgura. Si inca mai ies la suprafata talente. Sa livrezi birul catre Dinamo o data la trei ani nu este la indemina oricui. Lasind la o parte poantele sadice, Craiova isi revendica fara drept de apel si jucatorii de la FC Caracal, ei fiind plecati doar intr-un pelerinaj de un an in „orasul minunilor“. In conditiile in care infrastructura este aproape inexistenta, exceptind scoala lui Gica Popescu, socheaza productivitatea terenului de zgura de linga stadionul „Ion Oblemenco“.
Conditiile de joc nu sint insa numai o problema pentru cei care joaca intr-un cadru organizat. Pe linga disparitia maidanelor de altadata si inmultirea ghenelor, copiii nu mai au acces nici macar pe bazele sportive ale scolilor generale sau liceelor. Spre exemplu, la Liceul cu Program Sportiv Petrache Triscu a fost interzis accesul tinerilor din cartier pe terenurile de fotbal si de baschet, iar ca masura extrema, in cazul in care unii s-ar fi strecurat sa ia o portie de sanatate, a fost retezata una din portile terenului de fotbal! Si nu este un caz singular, la Scoala numarul 31 din Valea Rosie fiind luata aceeasi masura, iar multe alte baze sint inaccesibile. Asa, ca sa se invete minte „derbedeii“ care bat mingea toata ziua in loc sa exerseze „FIFA 2005“ ore intregi prin salile de internet in care fumul de tigara poate fi taiat cu cutitul.
Accesul in salile de sport ale institutiilor de invatamint, dupa programul obisnuit, se poate face numai contra cost, pretul fiind intre 300.000 si 500.000 pe ora, insa cite pusculite ar trebui sa sparga cei mici pentru o miuta pe zi? Ca sa nu mai vorbim de orele de sport, care daca nu sint inlocuite cu meditatii la alte discipline, sint frecventate numai de cei care nu si-au facut inca rost de o scutire medicala.
Dar lasa ca se fac ei mari! Barurile, discotecile si strip-tease-urile, tigarile, bautura si prafurile, ca tot au exemplu generatia lui Mutu, ii asteapta cu conditii deosebite. Acolo nu li se va taia niciodata poarta.
