Cine sa innoiasca scena politica?

Nu demult, liderul PD Traian Basescu a cerut din nou innoirea radicala a clasei noastre politice. Domnia sa n-a ramas la stadiul strigatului in pustiu. A promovat in ultimul timp mai multi tineri politicieni. Intruchipeaza acestia idealul de noua clasa politica, atit de insistent invocata de Traian Basescu? Fireste ca nu. Tinerii adusi in structurile de virf ale PD nu difera prin nimic de tinerii propulsati de Adrian Nastase in PSD. Sint copii aidoma politicienilor din clasa pe care Traian Basescu o denunta ca fiind batrina si, mai ales, invechita in rele. Diferiti de figurile cunoscute, rutinate pina la decalare doar prin faptul ca sint tineri. Niste tineri deja batrini.

Din experimentul practicat de Traian Basescu dibuim intelegerea pe care o dau unii lideri politici notiunii de innoire a clasei politice. Prin aceasta, se intelege un proces mecanic, amintind izbitor de cele declansate in comunism. Un proces de promovare cu orice pret a tinerilor in structurile de virf. In sine insa, virsta nu spune nimic in materie de personalitate. Pot fi tineri vechi. Cum la fel de bine, pot fi batrini noi. Ca sa nu mai spunem ca ascensiunile fulgeratoare sint riscante. Pe de o parte, pentru ca ele clatina pina la instabilitate ierarhiile de vechime si lupta din partid. Pe de alta, pentru ca propulsatul risca o tulburare a luciditatii din cauza vitezei cu care a strabatut drumul de la conditia de simplu cetatean la cea de membru al conducerii. Ca peste tot in lumea civilizata, si in Romania in politica e necesar un stagiu de simplu activist. Se incepe cu lipitul afisului, se trece prin agitarea pancartelor la mitinguri si se ajunge la cel mult functia de primar al unei localitati.

Dincolo de aceste obiectii de ordin practic, ramine obiectia de fond. O innoire a clasei politice, fie si in Romania, nu se poate sustrage, proces fiind, legitatilor sociale si psihologice. Drept urmare, idealul promovat cu obstinatie de unii politicieni se poate indeplini pe doua cai: fie printr-un program de lunga durata, urmarit in concretizarea sa de intreaga clasa politica, fie printr-o ruptura spectaculoasa. Amindoua caile cer insa anumite conditii. Societatea sa ajunga la o asemenea iritare fata de clasa politica incit aceasta, disperata sa nu dispara cu totul, sa lase locul nou-venitilor. Pentru ca acest lucru sa se petreaca e musai ca societatea sa aiba un bazin de personalitati neimplicate in politica, bazin din care sa se recruteze noua clasa. Pe cale evolutionista sau pe cale revolutionara.

Daca acest bazin e gol, sloganul innoirii risca sa se compromita. Romania de azi nu are un asemenea potential. Personalitatile ramase departe de politica, inclusiv tinere, n-au nici un chef sa-si lase domeniul in care s-au afirmat pentru a se angaja intr-un domeniu pentru care nu se considera pregatite. Alta ar fi situatia daca politica ar deveni o activitate atragatoare prin noua atmosfera. O noua atmosfera pe care ar putea-o pregati insisi politicienii deja afirmati. Asadar, innoirea clasei politice depinde de innoirea felului de a face politica. De catre cei care sint acum activi pe scena politica a tarii.