Gelozie cotrocenista

Razboiul rece dintre cele doua palate a mai inregistrat un moment semnificativ in zilele din urma. La intilnirea cu ambasadorii de la Cotroceni, Ion Iliescu le-a cerut distinsilor participanti sa tina legatura cu Domnia sa, deoarece presedintele raspunde de politica externa a tarii. E in afara de orice discutie ca, prin Constitutie, seful statului are prerogative in materie de politica externa. Daca in plan intern implicarea prezidentiala isi gaseste cu greu temeiul intr-un document redactat in harababura lui 1991, in plan extern, lucrurile sint de domeniul evidentei. O accentuare a acestui adevar devine, asadar, suspecta, ca orice reafirmare a unei evidente. Daca afara ploua, si eu m-apuc sa declar raspicat ca ploua, e de presupus ca dincoace sau dincolo de ferestre e cineva care sustine ca-i soare de-ti vine sa ramii in chiloti. Se intelege astfel ca, strigind evidenta, Ion Iliescu s-a referit la cineva care n-o respecta. Iar acest cineva nu poate fi altul decit Adrian Nastase, impartasind in ultimul timp o vadita preocupare pentru relatiile externe. Interogat, mai mult ca sigur Ion Iliescu va dezminti lovitura trimisa lui Adrian Nastase pe sub pamint, in genul unei unde seismice pe care n-o vedem, dar care ne darima casa pe noi. Domnia sa va sustine ca n-a facut altceva decit sa le reaminteasca ambasadorilor de Constitutia Romaniei. Noi insa credem ca declaratia de la Cotroceni nu numai ca-l vizeaza pe Adrian Nastase, dar ca, mai mult, are semnificatia unui pumn trintit in masa. De data asta, Ion Iliescu are toate motivele sa fie deranjat de personalitatea junelui si ambitiosului premier, aflata intr-o vizibila expansiune imperialista.

In primul rind, pentru ca si constitutional, dar si traditional, politica externa a cazut in sarcina presedintiei. Ion Iliescu s-a manifestat in politica interna doar prin datul cu parerea. Prudenta explicabila prin teama de a nu fi acuzat ca-si asuma prerogative pe care nu le are. Raminea al presedintelui doar ogorul international. Daca si pe acest teren isi face de cap Adrian Nastase, Ion Iliescu risca sa piarda obiectul muncii. Un beneficiar al unei pensii aurite.

In al doilea rind, internationalul e domeniul cu adevarat fructuos al actualei puteri. Prezenta lui Adrian Nastase se explica astfel nu doar prin nostalgia Departamentului Extern, dar si prin constiinta ca-i singurul teritoriu aducator de profit electoral. Vizele au fost eliminate. Cu Budapesta, relatiile sint mai bune ca niciodata. America ne considera un fel de nepot descoperit, balamucul chestiunii orientale. La Praga vom fi admisi in NATO. Tortul politicii externe e prea mare si prea seducator pentru ca Ion Iliescu sa nu-si dispute cu Adrian Nastase taierea sarbatoreasca in felii.

Nu in ultimul rind, Ion Iliescu va fi simtit anume frustrari din politica dusa de Adrian Nastase. In timp ce el, presedintele, are acces doar la vecinii de ulita orientala (presedintele Ucrainei, presedintele Bosniei-Hertegovina), Adrian Nastase se hirjoneste familiar cu premierul Italiei, cu cancelarul Germaniei. E o diferenta clara de stil, de orientare, de viziune. Presedintele e suficient de lucid ca sa-si dea seama ca si-n politica externa Adrian Nastase il impinge spre o lume anacronica, provinciala, corespondent peste frontiere al lumii babelor din Romania.

Face Adrian Nastase toate aceste lucruri dinadins? Nu cred. Instinctul ii spune ca n-are rost sa-l provoace pe Ion Iliescu, a carui autoritate asupra stingii electorale ramine de necontestat. Cred ca-i vorba mai degraba de un efect al dinamismului tipic lui Adrian Nastase. Asta nu inseamna ca Ion Iliescu poate fi impacat cu explicatia. Cind cineva merge mai repede decit tine, deoarece e mai tinar, nu stai sa-l intelegi.