Griji de toamna

Adrian Nastase a aparut zilele trecute cu doua teme care nu puteau sa treaca neobservate. Una a fost afirmatia de „simplu cetatean“ ca Ion Iliescu ar trebui sa candideze pentru un nou mandat la presedintie in 2004. Evident, in aceasta situatie, Iliescu ar cistiga, cum o arata toate sondajele. Dar este imposibil. Iliescu, de altfel, s-a desistat, spunind ca nu va candida. Este clar ca Nastase nu s-a consultat cu Iliescu si trebuie sa ne intrebam de ce a iesit in public cu o asemenea propunere, care nu putea decit sa fie refuzata. A fost un balon de incercare? Trimis spre cine? Partid? Iliescu? Electorat? Presa? A venit apoi a doua propunere, cind prima afacere inca nu fusese uitata. Alegeri anticipate. Tot asa, Iliescu a refuzat ideea. A fost iar un balon de incercare? Cu ce rost? Celelalte partide au sarit, politicienii s-au speriat de idee. Desigur, ei stau confortabil in fotoliile de parlamentari pe care nu vor sa le paraseasca inainte de termen. Dar sint si socoteli politice. Sa fie relatia cu UDMR, atit de invocata in acest caz? Sa fie un exercitiu psihologic pentru perioada post-Praga? Greu de spus. Poate sa fie doar o perdea de fum, spre a ecrana adevaratele probleme care stau sa fie puse pe tapet.

Puteau sa lipseasca aceste teme? Puteau, cu siguranta. Guvernul stia ca la Washington se pregateste o decizie favorabila. Sa rasuflam usurati. E prima data cind se reuseste trecerea de faza intii. Dupa sase luni de negocieri dificile, FMI s-a lasat convins. Cartea americana jucata de diplomatia romaneasca, vezi acordul anti-CPI, isi da deja roadele. Nastase are de ce sa fie multumit. Primele doua teme, prezidentialele si alegerile anticipate, nu au prins, dar l-au adus pe premier citeva zile pe prima pagina. Aceasta stire venita dinspre FMI chiar a prins. In ciuda presei, care s-a aratat sceptica, guvernul are de data asta un succes cert. Nimeni pina acum nu a reusit sa depaseasca faza semnarii unui acord stand-by, sa ia o transa de bani, apoi inca una. Nimeni nu a reusit sa duca la bun sfirsit un acord. Ceausescu reusea si a avut trei acorduri, dar era dictatura, iar FMI avea alte pretentii. Acum s-au luat 109 milioane de dolari. La primavara ar urma o noua transa. Nu e mult, dar se trimite un semnal pozitiv. Nu e chiar asa rau pentru Romania, codasa cam la toate capitolele.

Pentru Praga, putem, asadar, sa asteptam linistiti. Sortii se arata buni. Daca va fi o decizie favorabila, guvernul va puncta din nou. Se va putea lipsi astfel de perdele de fum, gen „candidatura lui Iliescu“ sau „alegeri anticipate“. Probabil ca atunci Nastase se va simti mai sigur. Deocamdata, tensiunile de la virf fac lucrurile incerte. In PSD, lucrurile se complica, norii negri se aduna pe cer. Iliescu, sesizind primejdia, a si facut un apel la calm si liniste pina la Praga. Nu e cazul sa ne inecam o data ajunsi aproape de mal. Putem sa mai rabdam doua luni si jumatate. Apoi nu avem decit sa dam friu liber pasiunilor politice. Noi cam avem obiceiul sa incepem bine si sa o sfirsim prost. Asa ca e cazul sa avem grija si sa umblam cu mare bagare de seama.

Chiar daca sondajele arata tot felul de lucruri, pina la Praga nu se poate face mai nimic. Iar dupa, toata lumea va fi cu ochii spre viitoarele alegeri. Guvernul nu are decit sa indeplineasca angajamentele cu FMI, Banca Mondiala, UE, NATO. Oricum, presiunile interne nu conteaza. Opozitia e cum e, lumea anesteziata asteapta nici ea nu stie ce, dar asteapta. Oricum, nu fuzee tip „alegeri anticipate“ sau „Iliescu din nou presedinte“. Un recent sondaj arata ca aproape 40% dintre romani nu cunosc nici o initiativa guvernamentala etc., etc. Dupa atita osteneala propagandistica, e un adevar paradoxal. Bombardata dimineata, la prinz si seara cu performantele guvernului pe toate canalele teve, lumea habar nu are. Nimeni nu se mai intereseaza de politica. Lumea a devenit surda la apelurile oficialitatilor. Sau ce dracu’ se intimpla?