Sărbătoarea Învierii Domnului și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos sau Sfintele Paști este Lumina sau Sensul Ultim al vieții Omului, Istoriei și al Universului, a afirmat patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Daniel, în cuvântul de învățătură rostit la slujba Învierii Domnului de la Catedrala Patriarhală, transmite Agerpres.
„Învierea lui Hristos din morți ne arată că Omul nu a fost creat pentru Moarte, ci pentruViață Veșnică, destinația lui ultimă nu este întunericul mormântului, ci Lumina Împărăției Cerurilor”, a spus înaltul ierarh ortodox, în fața miilor de credincioși veniți să ia lumină pe Dealul Mitropoliei.
Patriarhul a explicat că, întrucât Hristos Domnul cel răstignit și înviat a biruit Păcatul, Iadul și Moartea, ne-a dăruit Viață Veșnică. „Aici suntem într-o Trecere, într-un Paște spre Împărăția Cerurilor, spre Cetatea Stabilă, Netrecătoare din Împărăția Preasfintei Treimi”, a spus patriarhul Daniel, care consideră că „în fiecare zi suntem chemați să adunăm lumină în suflet prin gândul bun, prin cuvântul bun și prin fapta bună, iar lumina pe care o adunăm în suflet în timpul vieții pământești este un semn sau o dovadă a prezenței iubirii milostive a lui Hristos în viața noastră și o arvună a Luminii din Împărăția Preasfintei Treimi”.
Întâistătătorul BOR a afirmat că „Istoria este locul în care noi, în ciuda păcatului, a răutății și a tuturor ispitelor care pot veni asupra noastră, trebuie să mărturisim Adevărul credinței în Dumnezeu, să apărăm Dreptatea și să săvârșim Binele”. El a subliniat că „Învierea lui Hristos îndreptată spre Învierea cea spre de obște, sau care inaugurează Învierea cea spre de obște ne arată că toți vom fi judecați ca persoane și ca popoare în Ziua de Apoi potrivit criteriului iubirii noastre față de semenii noștri”.
Afirmând că „Învierea Domnului este izvor de Pace, de Lumină și Bucurie”, Patriarhul Daniel a îndemnat la „iubire smerită și milostivă față de cei din jurul nostru, mai ales față de cei săraci, bolnavi, suferinzi, celor singuri, celor îndoliați și întristați” și la „ajutor frățesc față de cei care suferă din cauza inundațiilor”.
Credincioșii ortodocșii, catolici și greco-catolici, evanghelicii și reformații, cultele neoprotestante sărbătoresc astăzi Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare a creștinilor. Paștele își trage denumirea de la cuvântul ebraic „Pesah” al vechilor iudei, care înseamnă „trecere”. Mai întâi, cuvântul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de către Dumnezeu dintru neființă întru ființă, iar mai apoi trecerea poporului israelian din robia egipteană la libertatea deplină, scăpat de la moarte prin sângele mielului pascal. Dacă mielul pascal a prefigurat încă de atunci sacrificiul și jertfa de pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, sărbătoarea de Paște a continuat să reprezinte, pentru fiecare om în parte și pentru întreaga omenire, o trecere, atât de la moarte la viață, cât și de la robia păcatelor la starea de libertate a fiilor lui Dumnezeu.
Trecerea de la rău la bine, de la păcat la virtute se face printr-o stăruință continuă din partea omului, ajutat de harul dumnezeiesc, pentru purificarea și transformarea sufletului, pentru abandonarea patimilor și dobândirea curăției inimii. Modul sărbătoririi Paștelui a fost diferit de-a lungul timpului, deși în esență s-a păstrat ca în primele veacuri, pentru creștinii primelor secole, Învierea Domnului fiind cel mai mare eveniment din istoria mântuirii noastre, care stă la temelia Bisericii creștine.
Doi ani la rând, 2010 și 2011, Paștele a fost sărbătorit în aceeași zi de toți creștinii-ortodocși, romano-catolici, greco-catolici, de evanghelici și reformați, de cultele neoprotestante. Următorii ani când Învierea Domnului va fi sărbătorită în comun vor fi 2017, la 16 aprilie și în 2025, la 20 aprilie.
