Doar 4% din persoanele cu dizabilităţi înregistrate oficial în ţara noastră au un loc de muncă, în comparaţie cu un procent de peste 40% la nivelul Uniunii Europene. Suntem codaşii Europei când vine vorba de încadrarea în câmpul muncii a acestor oameni. În judeţul Dolj, vorbim de aproximativ 15.000 de oameni cu diverse handicapuri, dintre care însă doar aproximativ 400 muncesc.
Ocuparea unui loc de muncă de către persoanele cu dizabilităţi este menţionată ca obiectiv atunci când vine vorba de prezentarea proiectelor sau strategiilor instituţiilor publice. Şi legislaţia în vigoare, care îi obligă pe angajatorii cu un număr mare de salariaţi să ofere un job persoanelor cu handicap, este ignorată în ţara noastră.
În realitate însă, persoanele cu handicap trăiesc de cele mai multe ori din indemnizaţii sau pensii de invaliditate. Conform datelor statistice prezentate de reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), în judeţul Dolj avem 14.370 de persoane cu handicap neinstituţionalizate, care beneficiază de drepturile cuvenite persoanelor cu handicap, dintre care: 2.661 de persoane cu handicap fizic; 2.234 de persoane cu handicap vizual; 553 de persoane cu handicap auditiv; 2.458 de persoane cu handicap somatic; 3.331 de persoane cu handicap mintal; 1.349 de persoane cu handicap psihic; 158 de persoane cu handicap HIV/SIDA; 1.369 de persoane cu handicap asociat şi 257 de persoane cu boli rare.
Dintre aceştia, 8.680 sunt fără venituri, beneficiari de alocaţii, indemnizaţii sau alte drepturi. Persoane adulte cu handicap încadrate în muncă avem doar 413, pensionari de invaliditate – 2.343, pensionari la limită de vârstă – 2.682.
Conform datelor oferite de reprezentanţii Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Dolj, în anul 2013, până la data de 30 aprilie, s-au încadrat în muncă 14 persoane cu handicap.
Nevăzătorii propun declararea unor meserii ca protejate
Să luăm doar exemplul persoanelor cu deficienţe de vedere. Deşi sunt privite cu scepticism, persoanele fără vedere au un coeficient de inteligenţă ridicat. Ajung să se simtă însă complexate din cauza societăţii, care le condamnă la izolare. „Guvernanţii să se gândească şi la noi şi să declare anumite meserii ca protejate. De exemplu, pentru cei care muncesc ca masori sau în fabrici de mături sau de cartoane, adică să fie destinate doar persoanelor cu dizabilităţi. Niciodată nu vor exista şanse egale la angajare între o persoană perfect sănătoasă şi una cu handicap… Avem reţineri, ne gândim că vom fi refuzaţi, iar mulţi dintre noi ajung să stea izolaţi la domiciliu. Am trecut printr-o experienţă personală care vorbeşte de la sine. Am lucrat ca masor, alături de alţi trei nevăzători, la Neurologia spitalului craiovean, am fost pensionaţi toţi, iar în locul nostru au fost angajate persoane sănătoase. Mai sunt câţiva dintre noi care muncesc la fabrici de cartoane, iar cei care mai au un rest de vedere sunt luaţi ca zilieri… Am lucrat pentru o perioadă, ca masor în Franţa, ţară care oferă şanse de integrare egale pentru persoane ca noi. De exemplu, întreprinderi mari de maşini angajează nevăzători la secţiile de asamblare. Dacă ar fi să vorbim în procente despre cei care nu văd şi au un loc de muncă în Dolj, cu siguranţă putem estima că doar 1-1,5% au un loc de muncă“, a spus Leontin Mladinescu, preşedintele Filialei Interjudeţene a Nevăzătorilor.
„Unii angajatori preferă sa-i evite“
Reprezentanţii firmelor de recrutare şi selecţie forţă de muncă din judeţul Dolj au menţionat că primesc foarte puţine cereri de angajare din partea persoanelor cu handicap. Explicaţia pentru acest fapt este foarte simplă. „Refuzurile pe care aceştia le-au întâmpinat de-a lungul timpului le-au distrus încrederea, iar pe de altă parte, poate nici nu ştiu că agenţiile de recrutare le pot găsi un loc de muncă. Agenţia noastră, spre exemplu, este implicată în colaborări cu organizaţii nonguvernamentale de profil, prin care ne dorim să ajutăm aceste persoane să-şi găsească un job în rândul companiilor pentru care noi lucrăm. În momentul în care primim solicitări de la aceste organizaţii sau direct de la persoane cu handicap, le înregistrăm în baza noastră de date, în vederea identificării unor posibile locuri de muncă. După ce identificăm oportunităţi, parcurgem cu ei procesul de selecţie stabilit pentru postul respectiv. Există însă o reală problemă. Angajatorii au tendinţa de a nu încadra în muncă astfel de persoane, pe motiv că nu au încredere că vor face faţă cerinţelor postului şi că nu se vor integra corespunzător în cadrul echipei. Chiar şi în situaţia în care o persoană cu handicap are abilităţile, cunoştinţele şi motivaţia îndeplinirii sarcinilor de serviciu specifice postului, unii angajatori văd, de cele mai multe ori, această variantă ca fiind aducătoare de probleme suplimentare şi preferă să-i evite. Există cazuri în care, în rândul angajaţilor, întâlnim persoane cu un anumit handicap (fizic, de cele mai multe ori), care au competenţe suficiente şi atitudine corespunzătoare pentru a performa foarte bine“, a spus Sorin Diulescu, director regional al unei firme de recrutare şi selecţie. Ca şi sfaturi, reprezentanţii firmelor de recrutare recomandă celor cu dizabilităţi o atitudine pozitivă, corectă faţă de muncă şi încredere în propriile forţe. În acest sens, aceştia recomandă accesarea oricărei forme de pregătire, teoretică şi practică, în vederea dezvoltării acestor competenţe, pentru că, în final, un angajator nu va dori să aleagă un candidat cu o problemă în plus, ci un angajat optimist, capabil şi dornic să facă treabă bună.
Firmele plătesc la stat sume importante
Legea nr. 448/2006 referitoare la protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap permite angajatorilor care nu doresc să încadreze în muncă persoane cu handicap să aleagă dintre alte două obligaţii: achiziţionarea unor servicii sau produse realizate de persoanele cu handicap, angajate de către unităţile protejate autorizate, pe baza unui parteneriat, sau plata unor taxe. Angajatorii trebuie să cumpere aceste produse în valoarea echivalentă cu suma totală a datoriilor la bugetul de stat raportat la procentul de 50% din salariul de bază minim brut pe ţară, înmulţit cu numărul de locuri de muncă neocupate de persoane cu handicap sau să plătească lunar către bugetul de stat o sumă care reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă neocupate de persoane cu handicap.
