Dintre acuzaţiile care au apărut în ultimul timp la adresa medicilor de la cel mai mare spital din Oltenia, majoritatea au ca punct de plecare Unitatea de Primiri Urgenţe
În ultimele luni, mai multe cazuri ale unor pacienţi din Oltenia care au ajuns la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Craiova s-au lăsat cu acuze la adresa medicilor de aici, atât de neglijenţă în serviciu, cât şi de malpraxis. Unele acuze vizau medicii de la Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU), altele pe cei din spital, care au preluat cazurile. „În ultimul timp, să acuzi medicii de malpraxis a devenit un sport naţional. Nu mai vede nimeni sacrificiile pe care le fac aceştia în condiţiile unui sistem sanitar subfinanţat. Toţi ştiu doar să acuze“, spunea recent dr. Cristina Geormăneanu, medic de urgenţă şi purtător de cuvânt al SJU Craiova.
Numai că întrebările pacienţilor şi aparţinătorilor bolnavilor care ajung la UPU, iar mai apoi în spital (în unele cazuri medicii nemaiputând face nimic pentru a le salva viaţa) rămân. Şi sunt multe. De ce trebuie să stai cu orele la Urgenţă până să fii băgat în seamă de un medic? De ce unii pacienţi sunt plimbaţi între spitale, pentru ca, într-un final, să ajungă tot la UPU, şi nu pe picioarele lor, ca prima dată, ci cu ambulanţa? De ce unii pacienţi sunt consultaţi şi trimişi acasă cu o reţetă, pentru ca a doua zi să revină la spital în stare şi mai gravă? De ce trebuie să se insiste la medici pentru a fi tratat un pacient sau este nevoie de fel de fel de intervenţii pentru a fi băgat în seamă? Toate aceste întrebări vin în urma unor cazuri concrete petrecute la Spitalul Judeţean din Craiova, relatate pe larg la momentul respectiv în Gazeta de Sud, unele dintre ele încheindu-se, din păcate, cu decesul pacientului.
Explicaţia conducerii: supraaglomerarea UPU
Toate aceste lucruri sunt cunoscute şi de conducerea SJU Craiova, managerul Florin Petrescu recunoscând că „Unitatea de Primiri Urgenţe este unul dintre punctele nevralgice ale spitalului“. Acesta are însă şi o explicaţie, supraaglomerarea de la Urgenţă, anual prezentându-se aici 125.000 de pacienţi. „Nu există nici un alt spital din România care să primească un număr aşa de mare de bolnavi. Sunt unităţi în ţară cu dotări mai bune decât ale noastre şi cu mai puţini pacienţi. La Târgu Mureş, spre exemplu, sunt trataţi anual în Urgenţă 40.000 de bolnavi, iar la noi 125.000. De aici apare problema cu circuitele funcţionale şi trebuie făcută o separaţie clară a ariilor de lucru, adică a urgenţelor majore, care să se ducă într-o direcţie, a sistemelor pentru supraveghere intermediară, a persoanelor consultate – adulţi şi copii, pentru că acum suntem un UPU mixt, faţă de alte unităţi unde adulţii şi copiii sunt consultaţi separat“, a precizat conf. dr. Florin Petrescu.
„Legislaţia stabileşte diferite intervale de timp în care se examinează pacienţii în Urgenţă, cinci minute, zece minute, una, două, patru sau şase ore. Examinarea se face însă şi în funcţie de numărul celor care se prezintă zilnic la Urgenţă. Gândiţi-vă că pe 714 metri pătraţi vin circa 400-500 de pacienţi pe zi. Pentru o astfel de suprafaţă ar trebui să avem 20.000 de pacienţi pe an, nu 125.000. Şi ar mai trebui să ai şi suficienţi medici care să lucreze. Când ai un bolnav pe moarte, toţi medicii se duc la el, să-l intubeze, să-l stabilizeze. Dacă ai pe cineva cu ruptură de splină, dacă chirurgul nu intervine rapid se moare într-o oră, nu într-o zi sau două. Sunt tot felul de situaţii în care numai medicul poate să intervină, mă refer la acele situaţii de cod roşu. Şi poate că în acele situaţii unii pacienţi sunt deranjaţi că nu li se acordă lor atenţie. Dar ei nu erau pe moarte, nu aveau o boală gravă! Dacă ariile de lucru nu vor fi bine definite, pentru că acum toţi se duc într-un singur loc, şi gândiţi-vă la 400-500 de oameni pe care încerci să-i distribui zilnic, nu vom scăpa de supraaglomerare“, a mai spus managerul Florin Petrescu.
Proiectul Consiliului Judeţean Dolj de mărire a Unităţii de Primiri Urgenţe de la 700 la 2.000 de metri pătraţi, care presupune şi construirea unui bloc operator nou, special pentru cazurile care ajung în UPU, dar şi dotarea cu un computer tomograf propriu, ar putea rezolva problema aglomeraţiei. La fel şi Ambulatoriul de specialitate, aflat în renovare, care va trebui finalizat până la sfârşitul anului şi care ar putea prelua o parte din pacienţii care ajung acum la Urgenţă şi care nu sunt cazuri grave. „Din cele 125.000 de persoane care vin la UPU, circa 30.000 se internează, 30-40.000 sunt urgenţe, iar restul sunt cazuri care ar putea fi rezolvate şi în altă parte. La UPU sunt patru medici de gardă. Câţi pacienţi ar putea consulta în acest timp, dacă un medic din Ambulatoriu consultă 28 de pacienţi în şapte ore? De asta vorbim de o supraaglomerare, şi nu de cazuri grave, ci de cele care pot fi rezolvate în altă parte. Dar nu noi dictăm cine vine în spital, noi trebuie să-i rezolvăm pe toţi“, a mai spus dr. Florin Petrescu. „Noi ştim de aceste probleme, ne confruntăm zilnic cu ele şi nu ne convin, de aceea spun că UPU este subdimensionată şi imperfectibilă ca circuite. Şi noi mai primim telefoane că se stă câte trei ore pe la Urgenţă, este acest sistem de înregistrare, de triere, mă rog… Când se va amenaja Ambulatoriul se vor decongestiona spitalul şi Urgenţa, pentru că există posibilitatea şi acolo să se pună un diagnostic, să se interneze, să se trateze un pacient. Acum explorările sunt numai clinice, în ambulator şi eşti trimis tot în Urgenţă. Trebuie să se facă alte circuite, ca să nu se mai aştepte atât la UPU“, a completat prof. dr. Ion Georgescu, şeful Clinicii I Chirurgie din cadrul SJU Craiova.
De ce sunt puşi pacienţii pe drumuri
Cazuri cu pacienţi puşi pe drumuri sunt frecvente la Unitatea de Primiri Urgenţe. S-a întâmplat şi ca unii să revină în stare gravă, iar medicii să nu mai aibă ce face. „Sunt situaţii deosebite, boli diverse şi complexe, iar medicina are, din păcate, limitele ei. Noi nu suntem spital de boli infecţioase, aşa că atunci când ai un caz de acest fel îi dai pacientului un tratament şi îl supraveghezi în ambulator. Dar se pot selecta cazuri de pacienţi care pot avea o evoluţie a bolii spre agravare. O infecţie respiratorie acută se instalează, de exemplu, în câteva ore. La o persoană care face disfuncţii hematologice, insuficienţă multiorganică (cum a fost cazul recent al Danielei Constantinescu – n.r.), încep să apară o serie de complicaţii şi toate se instalează în câteva ore“, a explicat dr. Florin Petrescu. Acesta susţine că trebuie consultaţi toţi cei care vin la Urgenţă, de asta se aşteaptă aşa mult, pentru că „nu poţi alege pe cine să consulţi şi pe cine nu, pentru că poate tocmai cel pe care nu-l consulţi are probleme“. „Medicina presupune multe lucruri, cunoştinţă, logică, gândire medicală, dar şi multe capcane, şi e nevoie de mult timp până să ajungi să faci lucrurile fără nici o eroare“, a mai spus Petrescu.
Consultul de specialitate, mărul discordiei
În acest sistem de funcţionare a Urgenţei mai apare şi o altă problemă, de care s-au lovit mulţi pacienţi, unii cerând chiar oficial explicaţii instituţiilor abilitate: care este limita până unde poate să meargă un medic în medicina de urgenţă în ceea ce priveşte tratarea bolnavului? Au existat cazuri de reclamaţii din partea pacienţilor care priveau solicitarea tardivă a medicului din spital de pe o anumită specialitate într-un caz grav. Toţi reclamanţii cred că medicul de urgenţă are competenţe limitate şi că ar trebui să apeleze în situaţiile grave la medicul specialist, cum ar fi, spre exemplu, chirurgul aflat de gardă. „Ei ar trebui să se ocupe doar de stabilizarea pacientului, nu să-şi dea cu părerea despre tot. Pot să pună şi un diagnostic, dar atunci când au dubii ar trebui să apeleze la medicul din spital. Or ei cheamă de multe ori medicul când văd că nu mai ştiu ce să facă“, susţinea aparţinătorul unui pacient care a aşteptat 12 ore după un diagnostic, pe care l-a pus chirurgul de gardă, care a şi solicitat o intervenţie chirurgicală de urgenţă în cazul respectiv.
În spital mai există şi o oarecare tensiune între medicii de pe secţii şi medicii de urgenţă. Surse din cadrul SJU susţin că primii sunt nemulţumiţi de atribuţiile prea mari pe care şi le asumă medicii de urgenţă şi de faptul că tot ei trebuie să intervină, într-un final, în cazurile grave. În legislaţia în vigoare care reglementează modul de funcţionare a unităţilor şi compartimentelor de primire a urgenţelor se menţionează că „medicii titulari de gardă UPU sunt medici specialişti/primari medicină de urgenţă, iar deciziile de a solicita un consult de specialitate din partea medicilor de altă specialitate din cadrul spitalului, ca şi intervalul de timp, sunt strict particularizate pentru fiecare situaţie, consultul de specialitate nefiind obligatoriu în toate cazurile (unele dintre acestea fiind rezolvate integral în UPU, altele fiind direcţionate către alte spitale etc)“. „Pentru cazurile critice, consultul de specialitate este solicitat imediat ce se identifică de către medicul specialist de urgenţă patologia principală şi/sau asociată, iar medicul solicitat trebuie să acceadă la pacient în maximum zece minute de la solicitare. Pentru cazurile necritice este de aşteptat ca medicii solicitaţi să efectueze consulturile în UPU în maximum 30 de minute de la solicitare“, se mai precizează în norme.
Cum trebuie să se facă triajul în Urgenţă
Normativele spun că „pacientul va fi admis în aria de examinare adecvată gravităţii stării sale, într-un interval de timp optim, determinat de gradul de aglomerare al departamentului, dar care nu trebuie să depăşească standardele stabilite“. Referitor la aceste standarde, în funcţie de gravitatea pacientului ajuns la Urgenţă, legea prevede cinci niveluri de triaj. La nivelul I (resuscitare) – cod roşu, pacientul necesită imediat intervenţie salvatoare de viaţă; la nivelul II (critic) – cod galben, se încadrează pacientul care prezintă o situaţie cu risc major, timpul maxim de preluare fiind de zece minute; la nivelul III (urgent) – cod verde, se încadrează pacientul cu funcţii vitale stabile, dar care necesită două sau mai multe resurse (analize, radiografii, ecografie, consult de altă specialitate, administrarea de medicamente etc.), timpul maxim de preluare în zona de tratament fiind de 30 de minute; la nivelul IV (nonurgent) – cod albastru, se încadrează pacientul care prezintă funcţii vitale stabile şi care necesită o singură resursă, timpul maxim de preluare fiind de 60 de minute; la nivelul V (consult) – cod alb, se încadrează pacientul care nu necesită asistenţă medicală de urgenţă (persoanele care se prezintă pentru vaccinare, pentru certificate medicale, pentru reţete sau cazurile sociale fără acuze clinice), timpul maxim de preluare fiind de 120 de minute.