„Rinocerii“ lui Eugen Ionesco se joacă în Iran

„Rinocerii“ lui Eugen Ionesco, scrisă mai întâi ca nuvelă în 1959, a devenit cea mai populară piesă de teatru în Iran, cu vedetele de cinema Shahab Hosseini şi Ateneh Faqih-Nasiri în rolurile principale, iar 25.674 de bilete, pentru 43 de reprezentaţii, au fost deja vândute, anunţă Tehran Times. Regizorul Farhad Aiish a ales să distribuie în reprezentaţie staruri ale cinematografiei locale, pentru a garanta succesul de box-office al piesei. În sală au fost 4.801 spectatori, la premiera din City Theater de la Teheran, în vreme ce piesa „Khanjareha“, a lui Amir Atashani, a vândut doar 390 de bilete.
„Eugen Ionesco este unul dintre dramaturgii mei preferaţi. Piesa «Rinocerii» este foarte lungă, aşa că am rescris-o, dar încerc să rămân credincios originalului“, mărturiseşte regizorul iranian. Gestul său a fost interpretat ca unul de curaj, el însuşi fiind conştient de riscurile asumate: „Piesa se pretează la diverse interpretări. Neîndoielnic, publicul va avea propria interpretare“.
Critica totalitarismului, rezistenţa civilă par să fie raţiunile pentru care publicul iranian este intrigat de comedia ionesciană. Descifrată ca parodiere şi denunţare a regimului totalitar, piesa pune în scenă epidemia fascismului şi comportamentul mimetic al maselor, unde fiecare individ se transformă în animal. Metamorfozaţi în rinoceri, animale devastatoare, care se deplasează doar în grup, indivizii îşi pierd unicitatea. Se pare că în Iran, pe fondul ameninţărilor ambiţiilor nucleare ale republicii islamice, unde femeile care nu poartă „tchador“ nu pot ocupa primul rând din sala de teatru, piesa are rezonanţa unui avertisment. Cu toate că Ionesco a refuzat să-şi privească piesele în grila teatrului angajat, reproşându-i, de pildă, lui Bertolt Brecht  didactismul, replicile finale ale lui Béranger, singurul care rezistă mutaţiei, interpelează spectatorul: „Împotriva tuturor, mă voi apăra. Sunt ultimul om, aşa voi rămâne până la final. Nu capitulez!“.
Béranger devine simbolul libertăţii şi, mai mult decât atât, al singularităţii opuse uniformizării unei societăţi care se „se masifică“. Rămâne singurul care gândeşte pe cont propriu într-un registru al limbajului stereotip, în care silogismele sunt formale şi aberante: „Toate pisicile sunt mortale. Socrate este mortal. Deci, Socrate este pisică“.
Prefaţa ediţiei franceze rezolvă problema teatrului angajat: „Se spune că teatrul lui Ionesco este angajat; aşa şi este, în favoarea individului, ameninţat de marginalizare când, în ciuda vulnerabilităţilor, rezistă tentaţiilor pe care el însuşi le-a născut“. „Rinocerii“ a beneficiat de reprezentaţii celebre, în regia lui Orson Welles, în 1960, la Royal Court, cu Laurence Olivier şi Maggie Smith în distribuţie. În 2007, piesa a fost inclusă în Stagiunea Internaţională de Toamnă a Royal Court. În România, regizorul Gabor Tompa a montat piesa în 2006, la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, cu Marian Râlea în rolul lui Béranger.