Un locuitor al comunei gorjene Slivileşti este „mai european“ decât consătenii săi, de când s-a gândit să transforme în produs tradiţional rachiul pe care îl produce în propria gospodărie şi îl foloseşte la praznice.
Gorj. Localnicii din Slivileşti, Gorj, se pot mândri cu faptul că rachiul lor pentru praznice este primul produs tradiţional din judeţul Gorj. Iniţiativa de a proteja unul dintre produsele locale ce reprezintă mai mult decât un motiv de mândrie, ci chiar o marcă de recunoaştere a zonei, i-a aparţinut lui Constantin Brînduşescu. Cu toate că locuieşte la Târgu Jiu şi s-a despărţit de mult de localitatea sa natală, Constantin Brânduşescu face aproape săptămânal naveta pentru a se mai ocupa de gospodăria pe care o are într-unul din satele comunei. Meşteşugul distilării rachiului din fructe care se găsesc din belşug în zonă l-a deprins din familie, de la tatăl şi bunicul său. Constantin Brânduşescu este inginer chimist, meserie pe care a îmbrăţişat-o şi fiica acestuia, Daniela Brînduşescu. Profesia l-a ajutat să producă o ţuică în condiţii de calitate, dar şi să îmbunătăţească, în condiţii naturale, principalele caracteristici ale produsului. Faptul că este şi angajat al Direcţiei Agricole Gorj l-a pus în situaţia de a fi la zi cu legislaţia şi să întocmească un caiet de sarcini care să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege.
Acciza, bat-o vina
Constantin Brînduşescu doreşte ca de produsul său tradiţional să beneficieze toţi consătenii săi, sperând ca statul să îi ajute de asemenea pe cei care fabrică produse în mod tradiţional: „Produsele tradiţionale beneficiază de o legislaţie favorizantă în Uniunea Europeană. În Uniunea Europeană, legislaţia permite să nu se plătească accize pe produsele pe bază de alcool, distilate în mod tradiţional. Fie sunt scutite total de la plata accizelor, fie se plătesc taxe mai mici, fie beneficiază de subvenţii. Aşteptăm şi noi o corelare a legislaţiei care să ne ia de pe umeri plata acestor accize. La ţara nu întâlnim distilerii de alcool la scară industrială şi majoritatea fabrică rachiul pentru gospodăria proprie sau îl foloseşte la diferite evenimente din viaţa comunităţii. Toată lumea cunoaşte tradiţia praznicelor şi rachiul este o băutură nelipsită de la astfel de evenimente. Aproape că este o marcă a praznicului servirea rachiului. Din vara asta, de când mi-am dat seama că Fiscul vrea să ne ia banii şi pe rachiul pe care ni-l facem noi, acasă, m-am gândit să transform rachiul pentru praznice în produs tradiţional. Nu este destinat comercializării, ci consumului propriu. Rachiul care se fabrică la noi în Slivileşti are nişte caracteristici deosebite, zona fiind bogată în pomi fructiferi. Am făcut asta pentru mine şi pentru comuna mea“, a povestit Constantin Brînduşescu.
Prunul, simbolul comunei
Potrivit datelor statistice pentru anul 2007, în judeţul Gorj, în proprietatea gospodăriilor ţărăneşti există o suprafaţă de 3.817 hectare de livezi de pruni plantaţi masiv, cu o producţie de 14.917 tone fructe, precum şi 904.655 de pruni, ca pomi fructiferi răzleţi, cu o producţie de 14.474 de tone. În prezent, în judeţ nici o persoană fizică sau juridică nu deţine licenţă pentru fabricarea rachiurilor din fructe. Excepţie face Staţiunea pentru Cercetare şi Dezvoltare a Horticulturii Târgu Jiu, care produce rachiuri din fructe şi foloseşte numai materie primă proprie, care nu provine din achiziţii de la gospodăriile populaţiei. Astfel, fabricarea rachiului în gospodării este o tradiţie veche de sute de ani. Chiar numele comunei Slivileşti, formată din opt sate ai căror locuitori fabrică produsul tradiţional numit „rachiu pentru praznice“, provine de la cuvântul arhaic „sliva“, care în slava veche înseamnă prună.
Legislaţia pas cu pas
Pentru ca un produs se fie declarat tradiţional este necesară realizarea unei documentaţii speciale, conform Ordinului 690 din 28.09.2004, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Aceasta vizează întocmirea unui caiet de sarcini în care să fie descris produsul, caracteristicile, metoda de producţie, inclusiv a naturii şi proprietăţilor materiei prime, dar şi a ingredientelor utilizate. O parte importantă a caietului de sarcini trebuie să se refere la aspecte legate de tradiţionalitatea produsului şi la cum se regăsesc acestea în caracteristicile de bază ale acestuia. După întocmirea caietului de sarcini şi a unei specificaţii tehnice, un specialist din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală verifică pe teren datele consemnate în caietul de sarcini şi realizează un proces verbal, în funcţie de modul în care se respectă condiţiile pentru ca produsul respectiv să fie declarat tradiţional. Ulterior, dosarul ajunge la Ministerul Agriculturii pentru aprobare, după care produsul este înscris în Registrul de atestare a produselor tradiţionale. Anual, Ministerul Agriculturii are obligaţia să publice în Monitorul Oficial Lista produselor tradiţionale din România.
Oportunităţi pentru turism
Produsele tradiţionale pot contribui la relansarea turismului şi la dezvoltarea acestuia în mediul rural. Producătorii agricoli pot alege între trei tipuri de protecţie a denumirilor: protecţia denumirilor de origine (PDO), protejarea indicaţiilor geografice (PGI) şi protecţia caracteristicilor tradiţionale garantate (TSG). Unul din avantajele unui produs tradiţional ecologic este preţul care poate fi mai mare decât al unui produs realizat în mod obişnuit. În Uniunea Europeană, produsele tradiţionale beneficiază de o susţinere sporită din partea statului. În Germania, de exemplu, subvenţia primită pentru fiecare litru de alcool distilat în mod tradiţional şi comercializat este de 2,81 euro. În Grecia, acciza a fost redusă cu 50%, indiferent de cantitatea de ouzo(băutură tradiţională) vândută. În România, producătorii de ţuică trebuie să achite 17,5 lei pe litru, dacă depăşesc 50 de litri pe an.
Caş fermentat de Teleşti
Un alt produs realizat în judeţul Gorj este foarte aproape de a fi înscris în registrul de atestare a produselor tradiţionale şi ulterior pe lista produselor tradiţionale. Este vorba de Caşul fermentat de Teleşti, zonă unde creşterea bovinelor este o ocupaţie de bază.
