Iulia Sirbu s-a nascut in Calafat si a absolvit facultatea la Timisoara. Desi in prezent locuieste la Timisoara, si-a lansat primul volum de poezii – „Vis implinit” – la Calafat, la Grupul Scolar „Stefan Milcu“. Imi permit sa spun ca autoarea cartii si-a lansat sufletul, cu tot cu povestea vietii ei, cu trairi, simtiri, ratiuni si iluzii de viata.
Intre paginile volumului de poezii „Vis implinit“ gasim rime clasice, cu formulari nepretioase, dar pline de esenta prin insasi simplitatea lor. Fiecare cuvânt intâmpina asteptarile si ne trezeste curiozitatea. La Iulia Sirbu, fiecare idee este o lupta crâncena cu tiparele societatii: de la moral la religie, autoarea incearca sa refuze cliseele politice, literare sau religioase. Iulia Sirbu propune astfel eliberarea prin poezie. „Am fost intrebata cum incep sa scriu… Mi se intâmpla cam asa: atunci când crucile mele devin prea greu de dus, când umbrele trecutului incep sa ma haituiasca… incerc sa fug. Urmele mele sunt de cerneala si pot sa fie adulmecate doar de cititori. Pentru mine e un fel de terapie. Ma eliberez de prea multa fericire… sau, poate, de prea multa tristete“, a declarat poeta Iulia Sirbu, cea care crede cu tarie in forta creatoare a dezamagirii. Aceasta isi ascunde modestia in spatele autoironiei si declara cu umor: „Secretul? Am grija ca, de fiecare data când plâng, sa am in mâna un stilou“.
„Imi plac amândoua la fel de mult: pamântul si cerul, televiziunea si scriitura“
Având in vedere faptul ca patru ani Iulia Sirbu a studiat jurnalismul, intrebarea fireasca ar fi cum se intelege jurnalistul cu poetul. „Sunt Capricorn: despre nativii acestei zodii se spune ca sunt cu capul in nori si cu picioarele pe pamânt. Imi plac amândoua la fel de mult: pamântul si cerul, televiziunea si scriitura. Si ele ma plac pe mine“, a spus amuzata autoarea cartii. De fapt, chiar ea recunoaste ca, desi unele versuri scot la iveala tristete si dezamagire, este o fire vesela prin definitie si destul de secretoasa. Unii din prietenii ei stiau ca scrie poezii, insa pâna acum a pastrat misterul poeziilor ei si nu le-a aratat niciodata nici macar un vers. O parte din cunoscuti nici macar nu stiau de existenta versurilor. „E greu sa le spui oamenilor ca scrii. Risti sa le trezesti cheful de glume pe seama ta. Superficialitatea si raceala omului recent ma debusoleaza, ma paralizeaza. Imi plac oamenii entuziasti, care au nebunia sa creada in ceea ce nu se mai crede de mult si, mai ales, in ceea ce e greu de crezut“, a afirmat Iulia Sirbu.
Poezia ca speranta si terapie
Desi acum este jurnalist la una din televiziunile din Timisoara – la stiri – Iulia Sirbu refuza sa devina un produs mediatic si isi pastreaza sensibilitatea – acesta este misterul ei. „Intr-o societate in care dragostea e o rusine, sperantele – o naivitate si Dumnezeu – un mit, am, iata, indrazneala sa nu innebunesc oficial inaintea majoritatii, ba chiar vin si propun terapia prin poezie. Toate acestea din cauze pur morale: naivitatea liricii reprezinta singurul lux pe care mi-l pot permite“, nota autoarea in prefata la „Vis implinit“, (Iulia Sirbu, editura Contrafort, 2006).
„Sunt sigur ca vom mai auzi de numele sau“
Ce s-ar putea spune despre o tânara de 23 de ani care refuza sa moara… spiritual? Ca a iubit? Ca a pierdut sau a câstigat? Ca pentru ea timpul a fost mai generos si i-a daruit o bucatica de eternitate printr-un vis implinit? Ei bine, Mihai Dutescu este de alta parere. „Iulia Sirbu este o luptatoare, infrângerile o incearca precum niste gloante oarbe cu care se trage in stele. (…) Am citit cu incântare si speranta cartea si sunt sigur ca in viitorul apropiat vom mai auzi de numele sau“, nota Mihai Dutescu, la inceputul volumului „Vis implinit“.
