Jumatate din cartierul craiovean Bariera Vilcii a ramas marti seara in bezna, dupa ce o masina de mare tonaj a maturat cablurile legate de transformator. Din cauza ca firele cu pricina atirna la mica distanta de pamint, pe strada Primaverii nu pot circula decit masini mici. Ce a urmat dupa incidentul de marti e deja poveste…
Luminile se stinsera brusc, ca la inceputul unei piese de teatru, si toti asteapta cu sufletul la gura sa se ridice cortina. Cu sufletul la gura asteptara si locuitorii cartierului craiovean Bariera Vilcii sa se dumireasca de ce ramasera in bezna si cit o sa dureze comedia.
Pe Primaverii, gospodinele iesira zvintindu-si miinile pe sort, dezertind de linga cratita, gospodarii ramasera cu surubelnita in vint, putoii zisera bogdaproste!, ca au ce sa-i spuna profei a doua zi cind ii intreaba de tema, iar chefliii de „La Iaurgiu“ iesira cu paharul in buza, cu ochii tulburi de spirtoase si intuneric. „Ptiu…, iar rupsera cablurile de la transformator! Le-am spus de atitea ori alora de la ELECTRICA sa le mai ridice o tira, ca mai au putin si ating pamintul! Numa’ cu Dacia poti sa treci pe strada asta. Ete, trecu’ ala cu basculanta si se incurca in ele. Acu’ iar raminem in negura pina dimineata, cind trimit pe cineva sa repare…“.
Aparitie SF
Bezna, bezna, dar macar iesisera din ceata! Tot omu’ isi cauta un loc linga poarta, nici prea departe, ca sa auda si sa vada ce se intimpla pe strada, da’ nici prea aproape, sa nu le sufle in nas musteriii Iaurgiului damf de tuica. Nici n-apuca sa li se aseze tarina santului sub dorsal, ca in capatul strazii lucira farurile unei masini. „Baaa, da-l dracu!“, se lalai unul cu ochiul mai ager. „Baaa, da-l dracu!“, repeta, nevenindu-i a crede. „Ce ai, ma, ce patisi?!“. „Ba, n-o sa credeti, da’ e chiar masina de la ELECTRICA! Care sunasi, ma, asa de repede? Si cum de venira inainte de a se crapa de ziua?“. Poporului adunat in strada i se zburli parul, convins ca e de domeniul SF-ului ce se intimpla. Masina se opri in dreptul lor si pe portiera deschisa iesi un mester cu halat albastru si basca muncitoreasca cu mot obraznic. Era, culmea!, chiar un angajat al ELECTRICA.
„Tocmai treceam prin zona. Venim de la o interventie. Ce se intimpla?“, intreba omuletul in albastru.
Mester fara scule, locatari fara intelegere
Operatiunea de remediere a defectiunii incepu suspect de repede. Mesterul urca in balconasul atasat masinii, tocmai in dreptul transformatorului.
„Are careva o cheie de 22?“, urla mesterul ca sa fie auzit. Se facu agitatie, gospodarii isi rasturnara cutiile cu scule si dadura iama in beci dupa cheia de 22. Mesteru’ cobori cu balconas cu tot, lua cheia si urca iar. „Nu e buna!“, tocai din buze nemultumit, spre disperarea localnicilor. „Una de 24 n-aveti?“. Oamenii se agitara iar, se striga din gura in gura si din poarta in poarta, doar, doar s-o gasi o cheie de 24.
Chefliii incepura sa vocifereze si pina la urma sa urle in toata regula la omuletul in albastru care schimba cablurile rosii, verzi si albastre ale transformatorului cu nesiguranta unui genist pe cale sa dezamorseze o bomba.
„Ce dracu’, nene, n-aveti de nici unele?! Vii aci fara cheie, fara scule, fara lanterne, fara nimic? Si va mai dam si cinspe mii pe kW… Sau cit v-om da!“. „Cit le dam, ma?“, il intreba nedumerit artagosul pe vecin. „Nu stiu, ma, ca plateste nevasta-mea“… „N-am nevoie de lanterna. Vad la lumina lunii“, incerca sa mai indulceasca handicapurile tehnice omul de la ELECTRICA, mijindu-si ochii la cei de jos prin sticla ochelarilor care-i acopereau aproape jumatate din fata. „Da’… niste suruburi mai lungi si subtiri n-aveti?“, indrazni el sa solicite, incurajat de faptul ca balconasul era la o distanta considerabila de pamint.
Cei aproape 50 de oameni adunati in jurul masinii de la ELECTRICA luara foc si numai lumina care luci deodata in felinarele stradale ii opri de la vreun gest necugetat. Mesterul sari linga sofer si masina demara in tromba, lasindu-i pe locuitorii de pe Primaverii intr-un nor de praf. Gospodinele isi amintira de oala de pe foc, tincii o zbughira la televizor si chefliii se intoarsera leganat in circiuma cunoscuta sub numele de „La Iaurgiu“.
„Macar de ne-ar mai tine transformatorul si iarna asta! Ca daca nu, iar stam in bezna si frig pina se nimereste vreo masina de la ELECTRICA prin zona…“.
