Încep acest articol cu o serie de aprecieri despre renumita noastră solistă de muzică uşoară: *Aurel Storin: “Apariţie şi dispariţie tulburătoare, Doina Badea a ars pe cerul muzicii uşoare româneşti întocmai ca o stea a cărei strălucire ne urmăreşte încă.”; *Cornel Todea: “Cânta şi avea ceva de furtună în voce şi în felul ei de a fi. Totul în viaţa sa a fost năvalnic: succesul, dragostea, moartea.”; *Florin Condurăţeanu: “Vocea Doinei Badea umplea totul. Umplea sălile de mii de locuri, umplea undele pornite spre înalt, din antenele staţiilor de televiziune şi staţiilor de radio. Dar, mai presus de toate, umplea inimile.”; *Tiţa Ştefan: “Doina Badea era cântăreaţa care avea vocea cea mai mare, mai profundă şi mai puternică. Cea mai mare avere a ei era glasul. A făcut din el ce a vrut.”; *George Sbârcea: “Doina Badea a fermecat nu doar auzul românilor care au ascultat-o la radio, televiziune, înregistrări pe discuri sau în concerte autohtone. Şi străinii au admirat vocea ei… Doina Badea, prin interpretarea maiestuoasă, elegiacă a piesei Ploaia şi noi, compuse de Vasile Vasilache Jr. pe versurile Flaviei Buref, a demonstrat încă o dată că este o apariţie singulară, irepetabilă, un fenomen muzical fără egal.”; *Gheorghe Zamfir: “Doina Badea s-a impus ca o solistă de excepţie. S-a remarcat cu vocea deosebită pe care o avea, fiind o revelaţie şi o mare descoperire. În anii ’60-’70, ea a luat un avânt extraordinar, ajungând – aş putea spune – prima doamnă a cântecului de muzică uşoară românesc.”; *Angela Moldovan: “A fost un om foarte talentat, o profesionistă desăvârşită. Îmi era foarte dragă şi o admiram.”; *Dan Mihăescu: “Melodiile ei, care au avut succes, au fost multe, nimeni nu le-a preluat din cântăreţii noştri. Nu din cauză că n-ar fi fost nimeni în stare, nici din respect. Cred că ea le-a cântat într-un anumit fel, încât nimeni nu s-a încumetat să rişte cumva comparaţia.”; *Marlene Vasilache: “Doina Badea a fost, şi la propriu, şi la figurat, Alteţa muzicii uşoare româneşti… Era o mare culegătoare de folclor. A rămas olteancă până în măduva oaselor. Era o persoană modestă, o mamă şi o soţie extraordinară, o gospodină.”.
Doina Badea s-a născut la Craiova, în sfânta zi de Bobotează/6 ianuarie 1940. În urbea natală a urmat şcoala primară şi “Liceul Clasic Mixt” unde prioritatea era acordată disciplinelor umaniste şi, în special, limbii latine. Paralel cu studiile liceale absolvite în anul 1958, dânsa a frecventat cursurile Conservatorului craiovean “Cornetti” şi a fost membră a Ansamblului Artistic “Nicolae Bălcescu”.
În august 1960 a ajuns pe scena “Teatrului Muzical” din Deva după ce a câştigat un concurs foarte riguros, în primele două stagiuni apărând sub numele de Reta Marga care îi fusese dat de către directorul acelui teatru; timp de trei ani, ea a participat în multe spectacole cu sălile arhipline printre care au fost cele intitulate: Şarjele revistei; Pe treptele revistei; Vacanţă muzicală; Strada mare; Pagini alese din revista de altădată. În cursul anului 1963, Doina Badea a fost angajată la Teatrul “Constantin Tănase” din Bucureşti, la îndemnul şi recomandarea lui Mihai Maximilian şi Vasile Veselovski care o remarcaseră la Teatrul din Deva unde aceştia colaborau.
Doina Badea s-a înscris, prin talentul ei, în pleiada tinerilor interpreţi deveniţi în scurtă vreme celebri cum au fost: Margareta Pâslaru, Dida Drăgan, Mihaela Mihai, Aura Urziceanu, Anda Călugăreanu, Aurelian Andreescu, Cornel Constantiniu, Dan Spătaru, Luigi Ionescu ş.a. A ajuns o prezenţă foarte apreciată în numeroase emisiuni muzicale şi de divertisment ale Radiodifuziunii şi Televiziunii Române; printre acestea menţionăm: Bună seara, fete, bună seara, băieţi! şi Album duminical. Ca cetăţean român, în perioada anilor 1972-1980 când am fost Secretar al “Uniunii Internaţionale a Studenţilor” cu sediul la Praga, receptam cu firească mândrie aprecierile interlocutorilor cehoslovaci (muzicieni, cronicari artistici, interpreţi) cu care intram în contact şi care îmi exprimau dorinţa sinceră de a o vedea în concerte organizate în ţara lor; din nefericire, nu a ajuns pe malurile Vltavei, deşi în mai multe rânduri am transmis, pe cale diplomatică, mesaje privind oportunitatea invitării Doinei Badea la anumite festivaluri muzicale internaţionale.
Am acasă câteva discuri “Electrecord” cu înregistrări ale cântecelor sale în limba română şi în unele limbi străine (italiană, franceză) pe care le ascult din când în când, în serile senectuţii mele. Repertoriul Doinei Badea s-a caracterizat printr-o diversitate tematică pe fondul unei voci specifice care reuşea să trezească cele mai profunde stări de emoţie în rândul ascultătorilor de toate vârstele.
Am ales unele titluri ale cântecelor sale: *în limba română – Ploaia şi noi; Cânta un matelot la proră; Şoapte de iubire; Ţara unde m-am născut; Păstrează-mă doar pentru tine; Sună clopotele vieţii; Sburaţi, porumbei; Iubeşte-mă cum te iubesc şi eu; Cred în fericirea noastră; Mai spune-mi că nu m-ai uitat; De unde ştii, vioară, tu; Romanţa inimii; De ţi-ar spune poarta ta; În cârciumioara unde cântă un cobzar; Trecea o şatră de nomazi; Vara nu are sfârşit. Doina Badea a adus pe scenele concertelor sale câteva melodii memorabile ale Mariei Tănase: Hăulita; Lung e drumul Gorjului; Mi-am pus busuioc în păr ş.a. Cu multe piese muzicale, a obţinut importante premii la ediţiile “Festivalului de la Mamaia”; *în limba italiană – Chitarra romana; Mamma; Tango d’amore; T’amo e t’amerò; Il giocco del’amore; Cuore stanco; Bocca, taci; *în limba franceză – L’amour me pardonne; Tu m’attendras au bout du monde; La musique. Desigur, această listă impresionantă nu are calitatea exhaustivităţii.
În timpul carierei sale muzicale, a colaborat cu mulţi compozitori români printre care: Vasile Veselovski, Temistocle Popa, Vasile Vasilache Jr., Eli Roman, Gherase Dendrino, George Grigoriu, Nicolae Kirculescu, Henri Mălineanu. Melodiile interpretate de Doina Badea au avut texte create de autori cum au fost: “poetul romanţelor” Ion Minulescu, Aurel Storin, Mihai Maximilian, Flavia Buref, Aurel Felea, Romeo Iorgulescu etc.
Doina Badea a susţinut multe concerte în ţară, la “Sala Palatului” şi la “Sala Radio” din Bucureşti, fiind acompaniată de orchestra condusă de Sile Dinicu. De asemenea, a efectuat o serie de turnee în străinătate, cântând pe scena celebrei Săli “Olympia” din Paris şi în mari săli de la Moscova, din Israel, Polonia, R.D. Germană ş.a.
Din păcate, Destinul nemilos a răpit-o dintre noi atunci când se afla în culmea strălucitei sale activităţi artistice. În timpul puternicului cutremur de pământ din seara zilei de 4 martie 1977, o întreagă familie şi-a găsit sfârşitul: Doina Badea, soţul ei, Traian Smeu şi cei doi copii, Bogdan-Traian şi Aurel-Claudiu; fericita familie avea o locuinţă nouă: un apartament în Blocul “Continental” din centrul Bucureştilor. Cu doar trei zile înaintea acelui teribil cutremur, Doina Badea îi mărturisise bunei sale prietene Flavia Buref: “Sunt aşa de mulţumită! Am doi copii minunaţi; cariera mea a atins un prag înalt; vreau să fac lucruri din ce în ce mai frumoase. Simt că acum sunt cel mai împlinită!”. Tragicul episod a fost evocat în Jurnalul Naţional de către Marlene Vasilache, soţia cunoscutului compozitor Vasile Vasilache Jr., care s-a deplasat imediat la faţa locului: “Ne-am dus să vedem ce mai putem să mai facem. Au fost găsiţi Traian cu un copil în braţe şi cu faţa spre camera unde dormea cel de-al doilea fiu. La etajul II, a fost găsită o mână de-a ei, recunoscută după verighetă.”. Jurnaliştii ajunşi de urgenţă acolo au văzut, printre ruine, câteva fotografii de familie în care zâmbeau foarte fericiţi toţi cei patru membri ai acesteia.
Doina Badea se odihneşte întru vecie, alături de soţul ei şi de cei doi feciori, în Cimitirul “Ungureni” din oraşul natal Craiova. Mormântul, pe care se află o cruce de marmură albă, este străjuit de două mesaje: “Vă las cântecele mele ca ecou al sufletului meu.”; “Doină din străbună glie,/Cât de dragă îmi eşti mie!”. O mare cântăreaţă a României a murit, dar cântecele sale sunt şi vor fi nemuritoare.
Autor Dan Mihai Bârliba
