În cel mai recent număr (mai a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Ion Popescu-Brădiceni propune un incitant eseu sub titlul ”Există o filosofie a Literaturii?”. Arătând că acest lucru este perfect posibil, autorul este de părere că ”Această filosofie a Literaturii vizează accesul plenar la sensurile culturale, la unitatea și identitatea unei metalimbi stilistice, poetice, narative, a unor idiomuri imaginare, ficționale, fantastice etc”.
Și încă: ”Filosofia literaturii se manifestă în insurgența unui curent literar, într-o paradigmă emergentă a unui sistem filosofic (fie și doar reamintindu-ne că estetica e o ramură a filosofiei – n.m., I.P.B.)”.
Citând mari nume ale literaturii pentru a-și ilustra teza, autorul conchide, atât de elocvent și subtil: ”Din punctul de vedere filosofic, mitul – ca formă originară a literaturii – e o exaltare a întâmplării de a fi”.
Doina Drăguț propune o aventură spirituală cu iz metafizic
Sub deja cunoscutul generic ”Jocul minții”, Doina Drăguț propune o aventură spirituală cu iz metafizic (Aventură-n infinit): ”în simplitatea firii mele rătăcesc – ca o aventură-n infinit – iar căderea și înălțarea mă tulbură în mod egal”. Dualitatea spirit-materie este descrisă cu fior poetic autentic: ”încerc să mă desprind de trupul meu/prin fugă/drumurile duse până-n margini de tăcere/nu se mai întorc”. Idee întărită și în final, însă cu un plus de substanță, cu magie a revelației: ”marginea ce o credeam sfârșit/nu înseamnă mărginire/nici închidere și nici deschidere/ci separare între două lumi”.
Un material de mare interes despre personalitatea plurivalentă a lui Lucian Blaga (poet, dramaturg, filosof, eseist, jurnalist, traducător, profesor universitar, academician și diplomat român) semnează Mihai Caba sub titlul ”Lucian Blaga, poetul corolei de minuni a lumii”.
Talent incontestabil, gânditor profund, poet și filosof de geniu, Lucian Blaga a atras atenția criticilor vremii, însuși Nicolae Iorga scriind despre el următoarele: ”Poeziile lui Blaga sunt bucăți de suflet, prinse sincer în fiecare clipă și redate de o superioară muzicalitate în versuri care, frânte cum sunt, se mlădie împreună cu mișcările sufletești înseși. (…) E și filosofie înăuntru, o melancolică, dar nu deprimantă filosofie care leagă împreună toate aspectele dinafară ale naturii și, înlăuntru, toate mișcările prin care și noi îi răspundem”.
Iar Mircea Eliade scria: ”Lucian Blaga rămâne singurul filosof român având desăvârșit un foarte complex filosofic incluzând o înaltă personalitate metafizică, o nouă teorie a cunoașterii și o detaliată morfologie a culturii”.
În continuare sunt oferite cititorului date biografice esențiale, dar și repere ale cinstirii peste decenii a acestei personalități de excepție.
Prodigioasa activitate diplomatică a lui Nicolae Titulescu
Despre prodigioasa activitate diplomatică a lui Nicolae Titulescu, una dintre cele mai strălucite minți pe care România le-a avut în acest domeniu, scrie Nicolae Mareș în ”Titulescu și Basarabia”.
”Nicolae Titulescu, (…) realizând țesăturile de interese în reglementarea raporturilor URSS cât și a altor state cu Sovietele (…) începe să acționeze tot mai hotărât, după 20 octombrie 1932, în calitate de ministru al afacerilor străine, pentru soluționarea chestiunii basarabene”.
Prin negocieri iscusite cu puteri mult mai mari decât cea a României, cu abilitate diplomatică, servind mereu interesul național, ”Nicolae Titulescu și-a dovedit întreaga sa capacitate de a apăra interesul național românesc cât și apartenența ca fiind etern românească a Basarabiei, succes indiscutabil al demersurilor sale pricepute”.
La 143 de ani de la nașterea marelui diplomat român, semnatarul materialului se raliază, cu modestie, apelului făcut cândva de Nicolae Dianu, colaborator al lui Titulescu, care spunea, în contextul de atunci, ca fiecare „să facă să se știe că Basarabia a fost și va fi românească”.
O poezie sensibilă
O poezie sensibilă, de factură romantică, ne oferă Camelia Oprița sub titlul ”Scrie-mi”: ”Scrie-mi! Când liniștea lasă loc/Inimii tremurătoare a frunzelor de piatră/Și dragostea mai cântă o dată/Sub gheara timpului înfipt în aripă.”.
Sentimentele și trăirile personale ale poetei se împletesc și se armonizează cu busola universală a liricii: ”Scrie-mi! Să ne hrănim cu vechile noastre cuvinte/De parcă timpul ar mai vrea să ne asculte”.
Spicuim din aforismele semnate de Petru Ababii:
”Filosoful face ca să încolțească și semințele pe care alții le consideră sterile”.
”Câteodată și o faptă dintre cele mai bune nu vorbește despre înțelepciunea ta dacă nu crezi în idealul ei”.
”Sămânța bună oricum își va aștepta ceasul încolțirii”.
”Ceea de ce ai nevoie va veni de la sine ca un dat, iar ceea ce nu-ți trebuie / aparține se va îndepărta de tine ca un neajuns”.
”Sărăcia dacă nu-l satisface pe om, cel puțin nu-l strică, pe când bogăția, deși îl satisface pe om, întotdeauna îl strică”.
Ediția este ilustrată cu reproduceri după opere ale Alexandrei Nechita, artistă româno-americană căreia Filip Tudora îi consacră la final un medalion, sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Ovidiu Țuțuianu, Cinzia Demi, George Petrovai, Tudor Nedelcea, Livia Ciupercă, Galina Martea, Lidia Grosu, Dan Busuioceanu, Lucian Ciuchiță, Adrian Manea, Al. Florin Țene, Petru Ababii, Sebastian Golomoz, Carmen Manea, Simion Felix Marțian, Mădălina Virginia Antonescu, Petre Din, Lucia Cosmina Vlad, Ion Haineș, Marin I. Arcuș, Johnny-Ciatloș-Deak, Iosefina Schirger, Ioan Păunescu, Aurel Rău, Nicolae Grigorie-Lăcrița, Florentin Smarandache.
