Peter Jacobi (foto), sculptor, fotograf şi artist vizual originar din România (născut pe 11 noiembrie 1935, la Ploieşti), stabilit din 1970 în Germania, a profesat în Craiova în perioada 1961-1967. Cum a ajuns în Cetatea Banilor? A absolvit liceul la Sibiu, apoi Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, având la repartizare varianta de a opta între Ardeal şi Oltenia. A ales Craiova şi, în 1961, a ajuns profesor la Şcoala Medie de Muzică şi Arte Plastice din Bănie, iar prima sa locuinţă în Craiova a fost o… sală de curs de la şcoala amintită! Prin bunăvoinţa unor oameni de suflet de la Muzeul de Artă, şi-a instalat „atelierul“ şi „dormitorul“ într-una dintre cele două cămăruţe ale portarului Muzeului de Artă, acest provizorat durând aproape patru ani. „Apă nu aveam, grupul sanitar era în muzeu. Încălzirea? Focul tinereţii!“, avea să rememoreze, peste ani, Peter Jacobi. Despre climatul artistic din Craiova acelor ani, sculptorul a spus: „Era o atmosferă artistică abia scăpată de anumite vederi mai înguste. În comparaţie cu scena mondială, arta figurativă era cea care domina scena românească în diverse variante. Spectrul nu era chiar foarte larg. Noi, cei din Craiova, ne regăseam în acest spectru: stilizam figura umană până la un anumit grad, fără să ajungem la o abstracţiune sau la alte forme spectaculoase de interpretare (…). Anii petrecuţi la Craiova au fost cei mai efervescenţi din viaţa mea. Amorurile, foarte frumoase! Oamenii, interesanţi etc.“. În 1967, Jacobi a părăsit Craiova, preferând Capitala: „N-am plecat frustrat din Craiova. Dimpotrivă! M-am căsătorit cu Ritzi Gavrilă, o artistă celebră. 25 de ani am fost împreună. Ea era însă din Bucureşti. Şi cum artistul trebuie să se «mişte», să cunoască, am ajuns în Capitală“. Peste trei ani, acesta a decis să rămână în Occident. În 1970, Jacobi, împreună cu George Apostu, Marcel Chirnoagă şi Henri Mavrodin au fost selecţionaţi să reprezinte România la Bienala de la Veneţia. Jacobi explică: „Eram la liman… Am decis să rămân în Occident… În România, am fost blocaţi în cauza noastră artistică, în «drumul» spre cariera noastră internaţională“.
„Dansul“ lui Jacobi, realizat în 1965
În perioada în care Peter Jacobi a profesat în Craiova, acesta a realizat mai multe lucrări artistice, printre care una care face vâlvă şi astăzi, grupul statuar „Dansul“. Cunoscutul artist plastic de origine română, stabilit în ultimii ani în oraşul german Wurmberg, a acordat un interviu GdS şi a explicat geneza acestei lucrări: „Am realizat grupul statuar «Dansul» urmare unui concurs, prin Uniunea Artiştilor Plastici Bucuresti. Iniţial, am executat o variantă a statuii «Dansul» în piatră de calcar, un proiect de dimensiunile 60x80x20 cm. Nu ştiu unde se găseşte acest proiect, poate la Muzeul de Artă din Craiova? Lucrarea a fost plătită din fondurile centrale ale Ministerului Culturii de atunci. Erau anumite sume disponibile pentru sprijinirea filialelor, respectiv a artiştilor din provincie. Lucrarea propriu-zisă, «Dansul», cea de care mă întrebaţi acum, după aşa de mulţi ani, a fost turnată în bronz la turnătoria Combinatului Fondului Plastic din Bucureşti, în condiţii foarte bune. Sculptura a fost destinată, de la început, oraşului Craiova, acolo unde mă aflam în acei ani în care a fost realizată, prin 1965, sper să nu greşesc. Lucrarea a fost plasată, fără participarea mea, în Lunca Jiului, unde şi-a găsit vreo două locaţii – din ce în ce mai ascunsă privirilor! După mutarea mea la Bucureşti (în 1967), nu am avut informaţii prea multe despre lucrare. Mai menţionez că sculptorul Ion Irimescu, care era în acei ani vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) din România, a venit special la Craiova să susţină lucrarea mea în faţa organelor administrative şi de partid. El a venit şi mi-a susţinut «Dansul» cu acordul explicit al maestrului Ion Jalea, preşedintele UAP. De altfel, în perioada în care am profesat la Craiova, eu am fost susţinut de conducerea UAP România în toate activităţile şi iniţiativele mele, în primul rând în înfiinţarea Filialei Craiova a UAP şi construcţia ansamblului de ateliere, cu un magazin al fondului plastic. Precizez că toate acestea au fost masiv cofinanţate de UAP şi de Fondul Plastic. Directorul fondului plastic pe ţară, pictorul Spiru Chintilă (1921-1985 – n.r.), a venit la Craiova şi a tratat toate aceste probleme cu conducerea primăriei din Bănie, demersuri la care am participat şi eu parţial. De ce eu? Deoarece eram iniţiatorul acestora. Revenind la «Dansul»: după Revoluţie, lucrarea mea a stat un timp în faţa stadionului «Central», astăzi «Ion Oblemenco», şi chiar m-am fotografiat, prin 1992, lângă grupul statuar“.
Parcul „Romanescu“ poate fi un loc adecvat pentru „Dansul“
În această vară, „Dansul“ lui Jacobi a fost reamplasat în centrul Craiovei, pe scuarul de deasupra noului pasaj subteran. Într-o noapte, persoane neidentificate, probabil suporteri ai celor două echipe de fotbal din Craiova, Fotbal Club Universitatea (FCU) şi Clubul Sportiv Universitatea (CSU), au transformat cele două statui (bărbat, femeie) într-un fel de „spaţiu“ de pictură şi au scris pe ele iniţialele FCU şi CSU. A doua zi, angajaţi ai Regiei de Administrare a Domeniului Public din cadrul primăriei au spălat statuile, iar peste câteva zile conducerea primăriei a decis să le îmbrace în nişte pânze ca să facă reclamă unui festival antic, programat în Bănie, „Pelendava“. Despre această idee, criticul de artă craiovean Cătălin Davidescu a spus: „Să îmbraci o sculptură este un gest de pudicitate prost înţeleasă care, probabil, constituie nucleul dur, conservator, al Cetăţii noastre. Ceea ce este normal în lumea secolului al XXI-lea, în Craiova este o blasfemie“. Şi, în final, grupul statuar „Dansul“ a fost amplasat în Parcul „Romanescu“, unde se află acum. Sculptorul Peter Jacobi a aflat de toată această telenovelă şi a comentat-o astfel pentru GdS: „Asta se întâmplă în multe puncte din lume… Craiova nu este decât un alt exemplu. Cunoscându-se mentalitatea conservatoare a locuitorilor Craiovei, cred că nu ar fi fost rău dacă s-ar fi pregătit plasarea grupului statuar «Dansul» prin informaţii în presă, dar şi la faţa locului, în vecinătatea amplasamentului sculpturii. Locul unde a fost amplasată iniţial lucrarea, deasupra pasajului subteran, înţeleg că este relativ mic şi astfel este extrem de expus şi «neliniştit», ca mişcare citadină, a formelor arhitectonice şi vegetale. Cred că un loc mai degajat, care să dea sculpturii mele un spaţiu mai respirabil, dar, mai ales, un ambient care să amintească de parcurile istorice europene, ar aduce o mai mare acceptabilitate, ca să zic aşa, a «Dansului». Îmi permit să amintesc un episod petrecut la Paris, atunci când Brâncuşi a expus primul portret al Domnişoarei Pogany… Picasso a exclamat: «Voilà, le grand phallus…» («Iată, aici este marele falus…»). Revenind la telenovela cu «Dansul» meu din Craiova, aş adăuga ceea ce ar zice englezii: «This is a unfriendly gesture» («Este un gest neprietenesc»)“.
În final, l-am întrebat pe sculptorul Peter Jacobi dacă Primăria Craiova l-a consultat în privinţa amplasării grupului statuar „Dansul“ sau dacă i s-a cerut, măcar formal, acordul. Răspuns: „Nu! Cât artiştii sunt în viaţă ar fi firesc să li se ceară acordul de amplasare… Că după decesul artiştilor, oricum alţii vor decide. Nu spun însă asta cu răutate, deoarece sunt multe exemple de amplasament bun al lucrărilor artiştilor plastici şi după decesul acestora. Referindu-mă la amplasamentul actual al «Dansului», în Parcul «Romanescu»: nu am primit încă o fotografie cu locul exact unde se află acum lucrarea mea, dar, în principiu, parcul poate fi un loc adecvat“.
„Sunt în România, aştept invitaţie
de la Craiova“
Despre grupul statuar „Dansul“ au fost opinii pro şi contra… O asemenea lucrare, amplasată la Roma sau Atena, acolo unde sunt expuse asemenea lucrări de artă, ar fi fost la loc de cinste, ce ziceţi domnule Peter Jacobi? Acesta a spus: „Depinde! Uneori şi pe acolo unde totul este dictat de monumentele istorice, arta contemporană este greu de integrat. Numai că la Craiova nu este cazul. Bănia nu abundă de statui clasice… Şi apropo de acest subiect: Craiova ar putea începe o acţiune de amplasare a unor sculpturi «clasice moderne», cum ar fi «Coloanele» mele, pe care le am instalate în oraşe din întreaga lume! Aceste coloane sunt disponibile în diverse variante, gata pentru mărit, la 20 sau 30 de metri. În urmă cu câteva luni, am instalat o Coloană de 12 metri înălţime în Parcul de Sculptură al oraşului chinez Wuhu, oraş pe malul de sud-est al fluviului Yangtze, cu peste patru milioane de locuitori. De altfel, eu am oferit Primăriei din Craiova, încă din 1993, o lucrare, «Coloana latinităţii», şi atunci am prezentat şi o machetă în bronz a coloanei… Am fost cu Paul Rezeanu, directorul de atunci al Muzeului de Artă, la cei responsabili din primărie… Respectivii păreau interesaţi, au făcut şi nişte calcule de realizare, dar oferta mea a fost dată uitării! Macheta am donat-o Muzeului de Artă, a fost expusă şi în muzeu. Acea machetă pe care am oferit-o Craiovei am dezvoltat-o în variante noi şi am expus-o în câteva oraşe din unele ţări. În contextul în care Bănia candidează la titlul de capitală culturală europeană, îmi permit să fac o sugestie, un fel de ofertă autorităţilor craiovene. Argumente? În Craiova lipsesc elemente marcante în punctele centrale, precum şi la intrările/ieşirile din oraş. Din noul meu grup de sculpturi, coloane şi compoziţii circulare, am realizat câteva simulări şi aş putea să le ofer primăriei din Bănie. Sculpturile au un caracter abstract, dar cum orice abstracţiune îşi poate găsi un echivalent în lumea formelor din natură sau în lumea creată de om, asocierile care se pot face sunt numeroase. În cazul unei coloane şi a câtorva forme inelare, am optat pentru puritatea formelor geometrice, o caracteristică a artei moderne. În alte cazuri, am ales forme organice, dând senzaţia de vitalitate, de creştere, de părăsire a volumului circumscris de autor. Am vizat un public educat, dar şi o audienţă mai largă. Experienţa mea îndelungată în realizarea unor sculpturi pentru spaţiul public îmi dă competenţa de a mă angaja în realizarea unui asemenea proiect. Modulii, ca şi pilonul central al coloanelor mele, se pot realiza în Germania şi Elveţia şi ar putea fi aduse în Craiova pentru montare. Altfel, eu voi fi în Bucureşti în perioada 4-10 octombrie. Particip la simpozionul «Sculpture AFTER Brâncuşi» la Academia Română, apoi la un workshop organizat de Universitatea de Arhitectură «Ion Mincu». Pe 7 octombrie am o «fereastră» şi aş putea ajunge în Craiova. Aştept invitaţie. Dacă cineva este interesat de lucrările mele, aş putea fi contactat…“.
