România ocupă primul loc în Europa la cazurile de cancer de col uterin, numărul femeilor depistate cu această boală necruţătoare fiind şi de zece ori mai mare decât în alte ţări. În Dolj există în prezent 1.708 femei cu diagnostic confirmat de cancer de col uterin, numai anul trecut înregistrându-se 86 de cazuri noi de boală în stadiu avansat, în 11 dintre ele femeile depistate decedând în 2012. „Numărul femeilor care au cancer de col uterin în România este extraordinar de mare în comparaţie cu alte state europene, dar asta şi pentru că nu a existat un program naţional de screening pentru depistarea precoce activă a acestei boli. În Dolj, incidenţa cancerului de col uterin este de circa 0,3 la o mie de femei descoperite anual cu această formă de boală în stadiu avansat. Dintre femeile care se prezintă la control, un procent de 5% sunt depistate cu o leziune suspectă la care se face tratament, dar vorbim de femei care au venit de bună voie să-şi facă testul Babeş-Papanicolau. De aici rolul şi necesitatea unui program de screening, pentru că aceste femei s-au adresat târziu medicului“, susţine prof. univ. dr. Nicolae Cernea, şeful Secţiei de Obstetrică Ginecologie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova şi coordonatorul pe Oltenia al screeningului pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin demarat în toamnă de Ministerul Sănătăţii.
Prof. dr. Nicolae Cernea crede că, prin derularea acestui program naţional, peste patru-cinci ani în România se va vorbi tot mai puţin de cazurile de cancer de col uterin. „Practic, aproape că nu vom mai avea cancer de col uterin decât la persoanele care nu au vrut să se adreseze acestui program“, afirmă Nicolae Cernea, care consideră că „problema cea mare nu este cancerul de col uterin, ci depistarea lui precoce în stadii în care se poate interveni astfel încât femeia să nu moară“.
GdS: Ce ne puteţi spune despre acest program de screening?
Nicolae Cernea: Este vorba de primul program naţional de screening care se derulează în toată ţara. De fapt, un astfel de program se derulează în toate ţările lumii, în unele de vreo 30-40 de ani, în altele de 20-30 de ani. Şi la noi se făcea înainte de 1989, însă având alte scopuri şi cu tehnică mai puţin fiabilă. Este singurul program care a dus în celelalte ţări în care se derulează de ani buni la o scădere absolut impresionantă a cazurilor de cancer de col uterin depistate în stadii avansate. Problema cea mare nu este însă cancerul de col uterin, apariţia lui, cât depistarea lui precoce, în stadii în care se poate interveni cu diverse soluţii terapeutice, astfel încât femeia să nu ajungă la stadiul avansat al bolii, să nu moară de cancer şi să-şi poată păstra fertilitatea, adică să poată avea copii şi să ducă o viaţă absolut normală.
„De trei ori în viaţă, testul este suficient“
GdS: Cât de des trebuie să facă o femeie testul pentru cancerul de col uterin?
N.C.: Acest program este gratuit în toate ţările lumii, şi asta se încearcă şi la noi. Costurile lui sunt însă foarte mari, pentru că se adresează tuturor femeilor cu vârsta între 25 şi 64-65 de ani, care au uter şi care nu au cancer. Deci programul de depistare nu se adresează bolnavelor cunoscute deja cu cancer, ci femeilor care nu au nici un fel de simptom. El se face pe cinci ani, pentru că studii statistice extrem de riguroase au arătat că acesta este intervalul de timp optim pentru reducerea la zero a bolii în stadiu avansat. Examinările mai frecvente nu sunt necesare în cadrul unui program de screening care se adresează întregii populaţii, fără a se ţine cont de dorinţă, de boli asociate şi aşa mai departe. Nici pentru o femeie normală, testul nu este indicat a se face mai devreme de o dată la trei, patru ani. Se spune că la doi ani sau la un an trebuie făcut testul Babeş-Papanicolau, dar asta pentru ca femeile să-şi facă acest examen la un interval mai mare de timp. Practic, de trei ori în viaţă, el este suficient pentru a nu exista cancer de col uterin.
GdS: Cât de eficient credeţi că va fi acest program naţional?
N.C.: Programul a demarat greu în ţară, pentru că este vorba şi de foarte multă birocraţie şi sunt şi nişte costuri mari, de 100 de lei pe persoană. Dacă înmulţiţi cu numărul femeilor din toată ţara o să vedeţi că este vorba de o sumă importantă. Dar, în fiecare lună, numărul de femei care intră în acest program este din ce în ce mai mare. Sperăm ca acest program să continue şi că după patru-cinci ani vom vedea că se va ajunge la nişte rezultate foarte bune. Practic, aproape că nu vom mai avea cancer de col uterin decât la persoanele care nu au vrut să se adreseze acestui program.
GdS: Care este situaţia femeilor depistate cu diverse leziuni?
N.C.: Din cele peste 2.200 de femei care au fost testate în toată Oltenia, au existat 317 cazuri în care leziunea sau frotiul au prezentat suspiciune de boală, nu boală de cancer. Aceste femei se adresează ulterior serviciilor specializate, cum sunt şi cele din secţia noastră, unde se face examen colposcopic, biopsie de col uterin, conizaţie, examen imunohistochimic, astfel încât diagnosticul de început de cancer, de cancer în stadiul zero, să poată fi pus cu maximă eficienţă şi, totodată, femeile să nu fie mutilate psihic sau fizic în mod inutil. Dintre femeile cu frotiu suspect (54 în Dolj) s-au prezentat în secţia noastră circa 20. La acestea s-au făcut explorările respective şi nici una nu a fost depistată cu cancer incipient. Vreau să mai spun că progresia cancerului de col uterin de la acest stadiu de suspiciune până la cancer de col uterin este de circa zece ani. În acest interval de timp, orice femeie poate să-şi facă examinarea nu în regim de urgenţă, ci după o lună, după două luni, după un interval mic de timp, fără să aibă nici un fel de repercusiuni.
„Se moare foarte puţin la naştere faţă de acum 20 de ani“
GdS: Trecând la o altă problemă actuală din România, mai poate muri o femeie la naştere în mileniul trei?
N.C.: Recomandarea mea este ca gravidele să se adreseze medicului de familie şi ulterior medicului specialist pentru examinările din timpul sarcinii. Sarcina este o stare considerată normală, însă posibilitatea apariţiei unor boli în timpul ei este foarte mare. Majoritatea acestor boli pot fi depistate prin controale riguroase şi repetate, însă există unele situaţii în care boala apare din senin. În cazul nefericit recent întâmplat la Craiova (cel al Adrianei Buzatu, femeia de 26 de ani, din Coşoveni, decedată la trei săptămâni după naştere – n.r.), din datele pe care le avem în acest moment, după evoluţia bolii şi, din nefericire, după examenul necroptic, bănuim o stare gripală, o afecţiune pulmonară în contextul unei gripe agresive, care la o lehuză poate fi extrem de severă. De aceea se şi recomandă reducerea vizitelor în spital, limitarea numărului de persoane cu care gravida vine în contact atât la domiciliu, cât şi la spital, tocmai pentru a evita contactarea unui episod de gripă. Gripa este o boală banală, care afectează pe toată lumea, însă, din nefericire, cu evoluţie foarte gravă, aşa cum vedem peste tot, care poate afecta persoanele în vârstă, copiii, gravidele sau alte persoane cu grad ridicat de risc.
GdS: Totuşi, se mai moare în 2013 de la o sarcină?
N.C.: Da, moartea face parte din viaţă, şi, deşi nu ne dorim acest lucru, se moare. Nu ne dorim asta şi din acest motiv se moare foarte puţin faţă de acum 20 de ani, să spunem. Pentru că foarte multe boli sunt depistate şi tratate în cursul sarcinii. Spre exemplu, şi la noi în secţie în fiecare zi sunt trei sau patru cazuri, care, dacă nu ar fi tratate corect, ar merge spre deces.
GdS: Situaţia aceasta ţine şi de dotarea tehnică, de condiţii?
N.C.: Normal că ţine şi de dotarea tehnică, pentru că, dacă în urmă cu 100 de ani circa zece la sută din femei şi circa 25 la sută dintre copii mureau la naştere, în prezent în lume se moare exact ca şi la noi în ţară, într-un procent de circa 0,05%, deci la 2.000 de naşteri o gravidă moare şi în SUA, şi în Canada, şi în Anglia, şi în România. Faţă de ei, noi suntem mai înapoiaţi doar din punct de vedere al adresabilităţii.
