Decizia Comitetului de Conformare a Protocolului de la Kyoto, de suspendare a României de la tranzacționarea certificatelor de emisii de carbon era previzibilă. Comitetul a anunțat încă de la începutul lunii iulie că este posibilă suspendarea eligibilității României, suspendare care înseamnă blocarea procesului de vânzare a surplusului de unități de carbon, dar și limitarea tranzacțiilor operatorilor care participă la Schema de Tranzacționare a Emisiilor din cadrul UE. România se află oricum într-o mare întârziere în ceea ce privește vânzarea surplusului de unități de carbon. HotNews.ro a arătat în mai multe rânduri că, deși sunt presate de timp, autoritățile române tărăgănează vânzarea acestui surplus care ar fi putut aduce României chiar și 3 miliarde de euro. Acum, odată cu decizia Comitetului, se reduc și mai mult șansele de valorificare a unităților.
România deține un surplus de 300 de milioane de unități de emisii de dioxid de carbon (AAU-uri). Dacă ar fi fost vândute în urmă cu doi – trei ani, când oferta era încă săracă, România ar fi putut obține circa 3 miliarde de euro. În prezent, nu mai sunt la fel de valoroase, deoarece oferta a crescut mult prea mult față de cerere. Chiar Ministerul Mediului a recunoscut în urma unei solicitări a HotNews.ro, că este o piață „profund dezechilibrată“. Doar Rusia și Ucraina au un surplus de peste 8 miliarde de AAU-uri, în timp ce potențiala cerere la nivel mondial este de doar 200 de milioane de AAU-uri. În aceste condiții, este greu de crezut că România ar valorifica toate cele 300 de milioane de unități.
Astfel, în condițiile scăderii interesului unor state puternic industrializate, de a cumpăra aceste certificate, prețul unui AAU a scăzut la circa 4 euro pe certificat, față de aproximativ 10 euro, cât era în 2009-2010. România are un surplus de certificate alocate pentru perioada 2008-2012, prin protocolul de la Kyoto, deoarece a poluat mai puțin. Cu cât o țară este mai puternic industrializată, cu atât poluează mai mult.
Termenul-limită pentru vânzarea surplusului de certificate de emisii de dioxid de carbon este 2012, fără a mai putea fi reportate.
De ce au pierdut autoritățile startul
în vânzarea surplusului de AAU-uri?
În primul rând din cauza unor dispute între Ministerul Mediului și Ministerul Economiei asupra modului în care vor fi utilizați banii obținuți. Aceste neînțelegeri au dus la tărăgănări legislative, cele două ministere fiind responsabile cu elaborarea actelor normative necesare. Guvernul a aprobat cu foarte mare întârziere legislația care să permită valorificarea certificatelor. Deși erau conștiente de faptul că se află în întârziere, autoritățile au adoptat legislația abia în urmă cu un an. Paradoxal, guvernul a ajuns recent la concluzia că trebuie schimbată legislația. La sfârșitul lunii iunie, a fost supus dezbaterii publice un proiect de hotărâre a guvernului pentru modificarea HG nr. 432/2010 privind iniţierea şi dezvoltarea schemelor de investiţii verzi și un proiect de ordonanţă de urgenţă pentru modificarea OUG nr. 29/2010 privind valorificarea surplusului de unităţi ale cantităţii atribuite României prin Protocolul de la Kyoto.
Modificările se referă la flexibilizarea procedurilor de negociere și de tranzacționare. Inițiatorii actelor normative (Ministerul Economiei și Ministerul Mediului) spun că, prin aceste modificări, se asigură premisele valorificării surplusului de unități de emisii de dioxid de carbon (AAU-uri) la o valoare de peste 1,2 miliarde de euro prin contracte de stat şi prin agenţi specializaţi.
Pentru eșecul înregistrat în procesul de vânzare a surplusului de AAU-uri, guvernul dă vina pe lipsa de experiență. „Această situaţie se datorează faptului că, la data elaborării Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.29/2010, România nu efectuase nici o tranzacţie de comercializare a AAU-urilor, neavând experienţă în ceea ce privește aspectele procedurale şi uzanţele internaţionale pe care le implică realizarea unor astfel de tranzacţii“, se arată în nota de fundamentare a proiectului de hotărâre de modificare a legislației.
Acum, chiar și Ministerul Mediului recunoaște că valoarea acestor AAU-uri se află pe o traiectorie descendentă, iar în condițiile unui excedent pe piața internațională, României îi va fi foarte greu să valorifice tot surplusul de 300 de milioane de unități.
Cum au fost depistate neregulile
România este obligată să transmită anual, la Secretariatul Convenției Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC) inventarul Național al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES). Ca urmare a analizei Inventarului Național transmis în anul 2010, echipa de experți a înaintat Comitetului de Conformare al Protocolului de la Kyoto un set de întrebări de implementare, cu privire la potențiale neconformități identificate în raport. Comitetul de Conformare a notificat România asupra acestor întrebări de implementare.
Acest inventar (INEGES 2010) a fost transmis către Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice în anul 2010 și vizează emisiile de gaze cu efect de seră ale României pentru perioada 1989 – 2008.
Ca parte a sistemului național de estimare a emisiilor, inventarul național trebuie realizat în conformitate cu liniile directoare și cu ghidurile de bune practici elaborate de IPCC (International Panel on Climate Change).
IPCC este organismul știinţific care asigură, pregătește și validează majoritatea informațiilor și a metodologiilor ce fundamentează acțiunile globale împotriva schimbărilor climatice. UNFCCC aprobă informațiile girate de IPCC, iar acestea devin astfel obligatorii pentru raportările și comunicările statelor care sunt incluse în protocolul de la Kyoto.
Ce presupune suspendarea eligibi lității României
Ministerul Mediului a explicat, la solicitarea HotNews.ro, că articolele 6 și 12 ale Protocolului de la Kyoto prevăd posibilitatea transferului de unități de reducere a emisiilor rezultate din proiectele derulate prin intermediul mecanismelor flexibile, respectiv mecanismul Implementare în Comun (Joint Implementation – JI) și Mecanismul de Dezvoltare Curată (Clean Development Mechanism – CDM). Beneficiul acestor proiecte este reciproc: țara gazdă a proiectului beneficiază de acces la măsuri și tehnologii curate, care asigură emisii scăzute din activitățile respective atât pentru prezent, cât și pentru viitor, iar partenerul (și dezvoltatorul) din proiect poate transforma emisiile de GES reduse prin respectivul proiect într-un „credit“ de emisii pe care îl poate folosi pentru alte activități proprii.
România are deja aprobate sau în implementare 19 proiecte de implementare în comun. În cazul unei suspendări a eligibilității sub articolul 6, România va putea continua procedurile de evaluare, aprobare și derulare a proiectelor, dar partenerii din proiect nu vor mai putea opera, pe durata suspendării, transferul de unități de reducere a emisiilor în conturile proprii.
În ceea ce privește articolul 17 din protocolul de la Kyoto, acesta oferă posibilitatea ca un stat, care deține un anumit număr de Unități ale Cantității Atribuite de emisii, să comercializeze direct spre terți propriile Unități ale Cantității Atribuite (AAU) rămase disponibile ca urmare a depășirii propriei ținte de reducere a emisiilor. Eventuala suspendare a eligibilității sub articolul 17 nu va mai permite României, pe durata suspendării, să-și comercializeze surplusul de AAU disponibil.
Un alt efect al posibilei suspendări a eligibilității va consta în limitarea tranzacțiilor operatorilor din România care participă la Schema de Tranzacționare a Emisiilor din cadrul Uniunii Europene (EU Emission Trading Scheme- EU-ETS). Aceștia vor putea tranzacționa doar pe piața primară certificatele de emisii care le-au fost alocate prin Planul Național de Alocare, însă aceste certificate nu vor mai fi disponibile pentru tranzacționarea pe piața secundară.
Diferența dintre AAU-uri și certificatele de emisie de gaze cu efect de seră
Ministerul Mediului consideră că trebuie făcută distincția între unități ale cantității atribuite (AAU-uri) care aparțin statului român și certificate de emisie de gaze cu efect de seră (EUA) sub EU-ETS, care aparțin operatorilor economici, care au primit aceste certificate prin Planul Național de Alocare.
Fiecare stat inclus în Anexa B a Protocolului are dreptul să emită o anumită cantitate de emisii de GHG în conformitate cu valoarea atribuită prin Protocol.
Unitățile cantității atribuite sunt efectiv tranzacționate și urmărite în cadrul Registrului Național (administrat în prezent de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, instituție subordonată MMP) sub forma unor Assigned Amount Units (1 AAU = 1 tonă CO2 echivalent = 1 credit de carbon). Din punct de vedere juridic, dreptul de a emite GHG și, implicit, dreptul asupra tranzacționării AAU-urilor în limitele angajamentelor Protocolului de la Kyoto, aparține părților – deci Statului Român. În consecință, vânzarea AAU-urilor implică tranzacționarea unor drepturi de proprietate ale statului român și se va supune legislației relevante privind transferul drepturilor de proprietate ale statului.
• Claudia Pîrvoiu
HotNews.ro
Neregulile con statate
• Lipsa metodelor bazate pe niveluri mai inalte de estimare din anumite categorii cheie pentru calcularea emisiilor de GES, metode cerute de ghidurile de bune practici ale IPCC;
• Persistența mai multor subcategorii de activitate pentru care nu au fost estimate emisiile de gaze;
• Insuficienta adecvare la circumstanțele naționale și la ghidurile de bune practici a informațiilor din INEGES 2010 privind emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din folosința terenurilor și silvicultură;
• Justificarea insuficientă privind alegerea anumitor metode de selecție a unor factori de emisie și a unor date de activitate cuprinse în inventar;
• Necesitatea aplicării mai stricte a planului de asigurare a controlului și evaluării calității în ceea ce privește realizarea inventarului național.
