Puţinele legi date pe timp de criză pentru stimularea mediului de afaceri s-au dovedit un fiasco total
Măsurile fiscale anticriză adoptate de când România este în derapaj al afacerilor nu au ajutat cu nimic mediul de afaceri. Ba dimpotrivă! Firmele au fost mai rău încurcate în hăţişul legislativ, fără vreun sprijin concret din partea statului. Există acte normative adoptate din 2008 încoace, cu intenţia de a sprijini mediul de afaceri să depăşească şi criza, şi problemele cauzate de piaţa deficitară şi de blocajele de plăţi prin care a trecut. Dar, în realitate, nici una dintre legile care propuneau facilităţi fiscale pentru mediul de afaceri nu s-a putut aplica. Una singură mai este în vigoare, dar nu orice firmă poate îndeplini condiţiile legale cerute de actul normativ cu pricina. Este vorba despre ordonanţa care prevede eşalonarea la plată a datoriilor firmelor către bugetul consolidat.
Scutirea de impozit pe profitul reinvestit – o păcăleală
Legea nr. 329/2009 prevedea, printre altele, că firmele puteau fi scutite de impozit pe profitul reinvestit. „Aceasta a fost o măsură fiscală anticriză fără efect pentru că aparentul profit scutit de impozit era ulterior plătit de agentul economic. Este doar o amânare a impozitului, din cauza faptului că amortizarea fiscală a fost nedeductibilă şi statul a obligat contribuabilul să constituie o rezervă, care ulterior urma să fie impozitată“, a explicat, pentru GdS, managerul firmei de consultanţă Professional Consulting, Radu Buziernescu. Încă o măsură anticriză fără efect este OUG nr. 200/2008, care ar fi trebuit să introducă scutirea de impozit pentru dividendele reinvestite. Specialistul în consultanţă fiscală spune că nici măcar nu au apărut normele metodologice la actul normativ respectiv, deci nu se puteau aplica. „În aceste cazuri în care se propuneau măsuri fiscale anticriză, statul a încercat să dea bani falşi de pomană. În realitate, firmele nu au putut aplica nici una dintre măsurile fiscale respective“, a precizat Radu Buziernescu. Cele două prevederi fiscale nu mai sunt active.
Eşalonarea datoriilor, un alt hop pentru firme
OUG nr. 29/2011 privind eşalonarea la plată pe o perioadă de până la cinci ani a datoriilor companiilor către bugetul general consolidat a fost încă o piatră de încercare pentru mediul de afaceri. Măsura fiscală, în esenţă una bună, este foarte greu de pus în practică, spune consultantul citat. Aceasta din cauză că se cer foarte multe garanţii firmelor. Actul normativ prevede că firmele trebuie să depună garanţii de până la 140% aplicat la valoarea pe care vor să o eşaloneze la plată. Că ordonanţa nu produce efectele scontate o demonstrează chiar datele de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj, care arată că, deşi firmele cu datorii mai mari de 30 de zile sunt de ordinul miilor, doar 65 de entităţi economice au depus cereri pentru eşalonarea datoriilor. Dintre acestea, doar 55 fuseseră acceptate de Fisc, restul neîndeplinind condiţiile legii, spunea, săptămâna trecută, directorul adjunct al DGFP Dolj, Mihai Antonescu.
Impozitul minim, altă lege proastă
Statul a făcut rău firmelor prin modificarea Codului Fiscal, măsură prin care fusese introdus impozitul minim (impozitul forfetar, cum era cunoscut în mediul de afaceri). Aveai, nu aveai profit, trebuia să plăteşti statului impozit. Aveai, nu aveai activitate, tot trebuia să plăteşti la stat impozit minim. Doar firmele care şi-au suspendat activitatea la Registrul Comerţului au fost scutite de plata impozitului minim. Mediul de afaceri a considerat măsura drept o aberaţie. Mai ales că firmele plăteau fie impozit pe profit, dacă acesta era mai mare decât impozitul minim pe tranşe, fie forfetarul, dacă din calcule ar fi rezultat că acesta era mai mare decât cel pe profit. Noroc că executivul a înţeles la timp că mai mult bloca mediul de afaceri decât să-l ajute, aşa că din partea a doua a anului trecut firmele nu au mai fost obligate la plata impozitului minim, ci doar a celui pe profit, în cotă de 16%.
Microîntreprinderile – bilă albă
Firmele foarte mici au avut de suferit din cauza măsurilor anticriză, care de fapt au „îngropat“ şi mai mult societăţile. În 2011, impozitul pe venitul microîntreprinderilor este din nou activ, spre bucuria celor în cauză. „Eliminarea, pentru o perioadă de timp, a impozitului pe venitul microîntreprinderilor (3%) şi înlocuirea lui cu impozitul pe profit (16%) au avut efecte negative în piaţă. Acum s-a revenit la impozitul pe venitul microîntreprinderilor, ceea ce este un lucru bun“, a spus Radu Buziernescu.
