Sever Voinescu şi Monica Macovei au anunţat duminică lansarea unei propuneri legislative pentru modificarea Codului Penal al României.
Proiectul propune înlăturarea prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunile de omor (omor, omor calificat, omor deosebit de grav şi infracţiuni intenţionate care au avut ca urmare moartea victimei) şi înlăturarea prescripţiei executării pedepsei pentru aceleaşi infracţiuni. În acest fel, un criminal poate fi anchetat, judecat şi condamnat, indiferent cât timp s-a scurs de la săvârşirea crimei sau de la sustragerea de la executarea pedepsei. Legea actuală prevede termene de prescripţie pentru infracţiunea de omor, ceea ce înseamnă că, după expirarea perioadei de prescripţie, criminalul nu mai poate fi pedepsit.
Reporter: Există numeroase ţări cu sisteme juridice solide, unde infracţiunea de omor nu se prescrie, ca şi infracţiunile asociate. De ce la noi lucrurile stau pe dos? Avem un Cod Penal aflat în vigoare din 1968…
Monica Macovei: Da, e din 1968 şi a tot fost modificat. Avem şi un nou Cod, care va intra în vigoare la sfârşitul anului 2011 şi, din păcate, nici acolo nu se elimină prescripţia. Acum cred că este important că facem acest lucru. În Germania, în Austria, în Finlanda, în Suedia, în Danemarca sau în Marea Britanie, ca şi în SUA, Canada, Japonia, ţări democratice, nu există prescripţie pentru infracţiunea de omor. Dacă ai luat viaţa cuiva, oricând te prinde, trebuie să se poată să fii pedepsit.
R.: Cum e posibil ca termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru un omor deosebit de grav (15 ani) să fie mai scurt decât pedeapsa maximă prevăzută de lege, de 25 de ani?
M.M.: Nu există o legătură directă între termenul de prescripţie şi pedeapsă nici în legislaţiile altor ţări, dar o corelare trebuie să existe. Cu cât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare, cu atât termenul de prescripţie trebuie să fie mai lung.
R.: Bunăoară, furtul calificat, spre exemplu furtul unor componente ale sistemului de irigaţii, se prescrie tot în 15 ani, ca şi o faptă de omor.
M.M.: Sigur, aici lucrurile sunt debalansate şi este vina legiuitorului care a făcut Codul, care a mers cu pedeapsa pentru furt până la 15 ani, cât este şi pedeapsa pentru un omor. Dar viaţa omului este cea mai importantă valoare.
R.: Avem capacitatea să mai cercetăm fapte comise în urmă cu 20 de ani?
M.M.: Avem capacitatea, acum ADN-ul se poate verifica. Dar chiar dacă în unele cazuri nu a existat capacitatea, pe viitor, sau când intervine ceva – că viaţa este complexă -, o probă, să corectezi o eroare judiciară, trebuie să poţi oricând să-i pedepseşti pe criminali. Ceea ce mă întrebaţi este un argument în favoarea imprescriptibilităţii. Putem să luăm şi acest mediatizat caz al Elodiei: când se va prescrie, dacă nu se modifică cele două Coduri – actualul şi viitorul – aşa cum propunem, ce se va întâmpla? Şi sunt multe alte crime de omor în toată ţara.
R.: Cu siguranţă, subiectul va deschide şi răni încă nevindecate ale societăţii româneşti, şi mă refer la crimele comise în decembrie 89, la mineriade, care stau să se prescrie.
M.M.: Nu are legătură cu asta, are legătură cu ideea că un criminal nu trebuie să scape nepedepsit. Nu am pornit de la crimele din decembrie 89, din iunie sau alte crime. Dacă şi pentru aceste infracţiuni de omor nu a trecut termenul de prescripţie, atunci şi pentru acestea se elimină termenul de prescripţie, ca şi pentru celelalte. Dar eu insist că este foarte important pentru o persoană să ştie cine i-a omorât copilul sau tatăl, sau mama, să ştie că, oricând va fi prins acel criminal, va fi pedepsit.
R.: În condiţiile modificării legislative despre care vorbiţi, nu trebuie regândit cumva întregul concept de prescriptibilitate-imprescriptibilitate şi extins şi în cazul altor infracţiuni grave?
M.M.: Sigur, se poate discuta acest lucru chiar şi în parlament, apropo de acest proiect. Dar eu am gândit, împreună cu Sever Voinescu, să facem acest lucru clar pentru ce înseamnă omor. Am făcut un studiu de drept comparat, ne-am uitat în legislaţia altor state şi omorul este cel pentru care nu există termen de prescripţie. Pentru alte infracţiuni grave eu cred că sunt alte soluţii legislative. Pot să vă spun cum e în alte ţări UE: odată ce dosarul a ajuns în instanţa de judecată se opreşte prescripţia, nu mai contează cât durează procesul. O altă soluţie: după o hotărâre în fond se opreşte prescripţia, nu mai contează cât durează procedurile în apel şi recurs. Dar o astfel de soluţie trebuie să se aplice la toate infracţiunile.
R.: Imprescriptibilitatea răspunderii penale în cazul infracţiunilor de omor ar putea constitui un prim pas spre reintroducerea pedepsei cu moartea? Acest lucru este invocat tot mai des, în ultima vreme.
M.M.: Nu, în nici un caz. Nu am avut acest lucru în minte nici o secundă şi nici nu cred că se va ajunge vreodată la asta. Vă aduc aminte că în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pe care România a semnat-o şi care este în vigoare din 1994, este interzisă categoric pedeapsa cu moartea şi această pedeapsă nu există în nici unul dintre statele europene.
