Oricine, fie om de afaceri ori companie, îşi poate înfiinţa o firmă într-un paradis fiscal. Nu costă prea mult, nu e nevoie de multe acte. Cu o sumă cuprinsă între 1.000 şi 10.000 de euro, poţi avea în maximum o lună propria „firmă-fantomă“ prin care se vor derula operaţiunile curente fără a plăti taxe către statul român. Or, acestea pot ajunge şi la 60% din venituri, precum bine ştim cu toţii. Într-un offshore se plăteşte un singur fel de taxă, impozitul pe profit, care variază între 0 şi 10%.
Avantajele aduse de un offshore merg de la neplata taxei auto sau „lipsa“ bunurilor supuse partajului în caz de divorţ până la evitarea legală a impozitelor sau securizarea activelor în cazul unor eventuale sechestre. De exemplu, potrivit specialiştilor, în cazul în care o maşină este înmatriculată cu offshore-ul proprietar, care să presupunem că este în… Vanuatu (stat insular situat în Oceania), ea poate circula şase luni în România fără plata taxei de primă înmatriculare. În cazul în care aceeaşi maşină este prinsă de radar, amenda va pleca spre o adresă din Vanuatu, unde este puţin probabil să ajungă sau să fie executată. În prezent, se consideră că există în lume 73 de paradisuri fiscale, însă date precise despre sumele de bani care ajung aici nu există. Aceste adevărate „raiuri ale finanţelor“ au legi stricte referitoare la spălarea „banilor negri“ pentru a se asigura că instituţiile financiare care-şi au sediul acolo nu sunt folosite în scopuri ilicite.
Dezvăluirea tranzacţiilor financiare este interzisă
Cât timp afacerile sunt legale, secretele financiare sunt apărate cu sfinţenie. În paradisurile fiscale este interzisă dezvăluirea oricărui aspect al tranzacţiilor financiare, inclusiv a informaţiilor cu privire la conturile bancare private, fără un ordin judecătoresc. De regulă, o condiţie pentru acordarea scutirii de impozite este şi aceea ca firma solicitantă să nu-şi desfăşoare activitatea economică pe teritoriul respectiv (condiţie impusă de apărarea propriei economii de influenţa externă). „Firmele offshore trebuie privite în contextul corect. Acestea sunt firme înfiinţate într-o jurisdicţie unde nu sunt impozite. În nici un caz nu sunt firme înfiinţate pentru spălarea banilor sau ceva de acest gen, pentru că şi statele unde există paradisuri fiscale au legi şi verifică activitatea firmelor, dacă li se pare ceva suspect“, a declarat, pentru Curierul Naţional, Gabriel Biriş, partener al casei de avocatură Biris&Goran. În plus, acesta susţine că oamenii de afaceri îşi înfiinţează o astfel de firmă pentru a-şi muta profitul, scopul clar fiind acela de a obţine o optimizare fiscală a părţii financiare.
În funcţie de condiţiile de funcţionare, teritoriile unde se pot înregistra firme offshore se împart în trei grupe:
Grupa 1 – Insulele Bahamas, Jersey, Insula Man, Delaware (USA) (capitalul de bază nu trebuie consemnat, bilanţul nu trebuie depus la nici o autoritate, profitul firmei este încărcat anual numai cu un impozit fix);
Grupa 2 – Irlanda, Hong Kong (firmele au obligaţia să prezinte autorităţilor bilanţul legalizat de un contabil autorizat);
Grupa 3 – Madeira, Cipru, Elveţia, Lichtenstein, Ungaria – din 1994 (la înfiinţarea firmei, capitalul de bază trebuie consemnat, depunerea bilanţului este obligatorie, dar profitul firmei este impozitat avantajos – cu o cotă cuprinsă înre 0 şi 4,25%).
Criza a crescut numărul firmelor offshore
Paradoxal, criza a amplificat afacerea înfiinţărilor de firme offshore pentru „că toată lumea se preocupă de reducerea cheltuielilor“, apreciază specialistul fiscal. În acelaşi timp, au apărut din ce în ce mai mulţi salariaţi din mediul privat care aleg să-şi primească sporurile salariale printr-o astfel de firmă. Să presupunem că o companie este de acord să ofere angajatului o mărire salarială, însă nu-i convine să plătească taxele aferente către stat. Aşa că încheie un contract de prestări servicii cu firma offshore a angajatului prin care îi virează lunar echivalentul sporului salarial solicitat. O astfel de practică este des întâlnită, de exemplu, în rândul chirurgilor esteticieni care-şi primesc contravaloarea operaţiilor pe o firmă dintr-un paradis fiscal.
De ce?
– pentru optimizare fiscală în mod legal;
– pentru a ascunde anumite bunuri ori proprietăţi;
– pentru a se ascunde structura acţionariatului;
– pentru a putea intra în acţionariatul altor companii evitând conflictul de interese;
– pentru a ascunde anumite bunuri în cazul în care există un partaj care survine unui divorţ;
– pentru ca la un sechestru asiguratoriu sau la o masă credală să nu se poată obţine nimic.
Când merită?
– atunci când câştig un salariu mai mare de 1.000 de euro lunar şi urmează să primesc o mărire.
– când deţin o firmă care înregistrează peste 5.000 de euro profit lunar.
Cum procedez?
– apelez la o firmă specializată, îi prezint obiectul de activitate al firmei pe care doresc s-o înfiinţez şi precizez bugetul pe care-l am. Apoi aştept o ofertă personalizată din partea agentului.
– mă duc direct în jurisdicţia respectivă şi apelez la avocaţii locali.
Cât mă costă înfiinţarea?
Costurile înfiinţării unui offshore variază între 1.000 de euro şi 15.000 de euro, în funcţie de taxele care se aplică în ţara aleasă:
– 1.000 de euro în Panama, Belize, Bahamas ori British Virgin Islands, unde nu se cere nici măcar existenţa unei contabilităţi;
– 2.000 – 2.500 de euro în Malta, Seychelles ori Dominica;
– 3.000 – 3.500 de euro în Gibraltar, Isle of Man, Hong Kong ori Singapore;
– 4.000 de euro în Cipru;
– 6.000 – 15.000 de euro în Elveţia, Luxemburg şi Liechtenstein
Cât mă costă administrarea?
– nici un ban dacă vreau doar firma şi atât şi mă voi ocupa personal de toate actele;
– de la 700 de euro pe an în jurisdicţiile mai prost cotate până la 2.000 de euro lunar în Elveţia şi primesc servicii de consultanţă specializate.
Ce se obţine pentru banii plătiţi?
O firmă a cărei înfiinţare costă 4.000 de euro obţine reducerea taxelor, dar acţionarul este la vedere, putând fi identificat de oricine verifică registrul din ţara respectivă. Pentru 7.000 – 8.000 de euro, clientul are o firmă offshore în care acţionarul este ascuns şi unde există acţionari persoane fizice şi directori nominali, trecuţi în actele publice, dar care sunt paravane pentru adevăratul acţionar. Plătind tariful maxim, de 13.000 – 15.000 de euro, firma are şi acţionari nominali şi directori nominali. Aceştia sunt însă persoane juridice, iar dacă cineva va dori să le verifice va descoperi că au sediile în alte paradisuri fiscale unde sunt alţi acţionari, pe sistemul păpuşilor ruseşti.
Odată firma înfiinţată, casa de avocatură propune clientului un contract de consultanţă, care variază între 1.000 şi 3.000 de euro lunar, în funcţie de necesităţile fiecărui client. La tariful maxim, acesta beneficiază de asigurarea întregului management, a juridicului şi a contabilităţii, dar are şi un birou virtual cu fax, e-mail şi telefon, unde o secretară răspunde 24 de ore din 24.
Cât durează înfiinţarea?
– între 3 zile şi o lună, în funcţie de legislaţia statului ales.
Cum obţin propriu-zis banii?
– firma are deschis un cont la o bancă dintr-o ţară unde funcţionează Legea secretului bancar. Se merge direct la faţa locului şi se pot scoate banii cash, chiar pe toţi odată.
– din România prin virament bancar/ Internet banking.
Ce alte avantaje pot avea?
– în cazul în care mi-am cumpărat o maşină nouă de capacitate cilindrică mare, o pot trece pe firma offshore pentru a fi înmatriculată într-un paradis fiscal. Se evită astfel plata taxei de primă înmatriculare. Maşina va circula cu numere de Belize, Vanuatu ori Panama, care sosesc într-o săptămână prin curier. Deşi Codul Rutier spune că o maşină trebuie înmatriculată în România după ce a rulat şase luni pe drumurile publice, nu există sancţiuni dacă acest lucru nu este realizat.
– în cazul în care sunt prins de radar şi fotografiat, amenda va pleca la o adresă din Gibraltar ori Dominica. Este greu de crezut că va şi ajunge la destinaţie pentru că de plătit oricum nu poate fi vorba.
– dacă am făcut un credit de nevoi personale, fără ipotecă, pe persoană fizică şi deţin şi un offshore înregistrat într-o ţară de prestigiu precum Elveţia, pot solicita băncii să se facă un contract de novaţie pentru creditul meu în favoarea firmei offshore.
Ce riscuri implică?
– posibil, un grad de reticenţă atunci când partenerul de afaceri va afla că deţin o firmă din Vanuatu;
– aproape nimic dacă am optat pentru cea mai scumpă firmă posibilă şi cel mai bun contract de consultanţă. Şansele să afle cineva acţionariatul real al companiei pe care o deţin sunt aproape nule;
– un grad ridicat de risc îl prezintă tranzacţiile între două firme offshore. Nu există o garanţie de încasare a banilor decât dacă există o maximă încredere între managementul celor două firme;
– ca salariat, bonusul la salariu pe care-l primesc prin firmă nu contează la cartea de muncă.
Cum o desfiinţez?
– telefonic, în 24 de ore.
Click News
