Servitele, lucrarile cu subiectele rezolvate de acasa, copiutele si scrisul pe banci inainte de sustinerea vreunui extemporal au devenit o practica la moda in rindul elevilor, indiferent de nivelul de invatamint. La aceste metode „de impuscat note mari“ apeleaza si cei mai mici scolari, elevii de clasa a IV-a. Iar cind vine vorba de o testare cu subiecte anuntate din timp de profesori, acestia nu se mai obosesc cu invatatul, ci prefera sa acceseze site-ul Ministerului Educatiei si Cercetarii, unde subiectele sint rezolvate.
Invatarea lectiilor de catre elevii invatamintului preuniversitar si pregatirea pentru lucrarile scrise, fie ele si la clasa a IV-a, nu mai reprezinta de mult un efort intelectual. Din ce in ce mai multi scolari prefera sa foloseasca alt sistem de „invatatura“, mult mai practic si mai sigur, dar aplicat de regula de liceeni. Din cele spuse de elevi, copiatul e o arta si nu o poate practica oricine, deoarece iti trebuie curaj si abilitate, fiind o metoda des folosita de adolescenti. „Maestrii“ artei copiatului nici nu se sfiesc sa povesteasca. „Bineinteles ca am copiat si voi copia si in continuare, totul e sa nu ma prinda profu’. Cine nu copiaza e fraier. Si tocilarii, cei care invata de cele mai multe ori, apeleaza uneori la astfel de metode la unele materii care poate nu-i preocupa foarte mult. Iar copiatul face parte din riscul meseriei de elev“, a precizat Ana Maria, eleva in clasa a XI-a la Grupul Scolar Industrial CFR din Craiova. Cu privire la practicile elevilor am cerut parerea si consilierilor educativi scolari, care au spus ca una dintre metodele folosite doar de studenti in facultate, servita, este acum pusa in practica si de scolarii din clasele mici. „Nu ne mai mira nimic. Atita timp cit ei recepteaza informatia de la televizor, unde metodele de a copia sint detaliate si diversificate, ei de ce sa nu incerce?“, a spus Marinela Dumitrescu, coordonator al Centrului Judetean de Asistenta Psihopedagogica Dolj. Si dascalii din invatamintul preuniversitar au observat ca elevii din clasele mici au inceput sa practice aceasta metoda de copiere. „Dar cu ei sintem mai indulgenti. Uneori, ne prefacem chiar ca nu-i vedem, desi avem si noi experienta anilor de catedra“, a opinat Marcela Iordache, profesoara de biologie.
Cu musca pe caciula
La capitolul „secretele meseriei de elev“, micii scolari, neavind experienta colegilor din anii mai mari, se lauda in stinga si in dreapta cu astfel de ispravi. Mai mult, atunci cind obtin o nota mica – dupa oboseala de a copia la o lucrare – ajung sa se pirasca. Amenintarea profesorului ca vor primi pentru „flagrantul copierii“ o nota pe masura nu ii sperie prea tare. Iar in functie de trecerea pe care o are elevul in fata profesorului sau a invatatorului, morala „dupa fapta si rasplata“ isi poate pierde din valoare.
In legatura cu subiectele afisate pe site-ul ministerului, putini parinti par preocupati de faptul ca propriii copii vor sa invete sau nu carte si-i ajuta pe micuti sa le preia rezolvate de pe site. Acestia argumenteaza ca atita timp cit sint la indemina oricui, nu este nici o problema. Un sondaj printre elevii ciclului primar si gimnazial a scos in evidenta faptul ca fetele sint cele mai inventive, curajoase si dau de cele mai multe ori tonul la astfel de practici. Dintre metodele folosite des de scolari, in top se afla servita, apoi scrisul pe banca, pentru ca „banca este oricum mizgalita si profesorul nu are cum sa-si dea seama“, iar lista poate continua cu fituica-evantai micsorata pe computer, care merge de minune, dupa cum afirma elevii.
