Sa numeri zilele, orele, minutele, clipele… Sa te pierzi in ochii copilului tau, stiind ca miine nu va mai fi linga tine. Sa il mingii pe obraz, cu sufletul chircit, gindind ca o faci poate pentru ultima data. Sa il hulesti pe Dumnezeu si in acelasi timp sa cazi in genunchi, implorindu-L sa te ierte si sa-i mai dea zile copilului tau. Sa ia de la tine si sa-i dea lui… Acesta este calvarul pe care sotii Pavel il traiesc de citeva luni. Catalin al lor are 18 ani. „Numai 18 ani, Doamne!“. Si miine poate fi doar o amintire…
Ulita gratulata nedrept cu numele de „strada“ e plina de namol. Cobor din masina si gheata mi se infunda pina la glezna in mizga de culoarea lutului. In poarta de la numarul 20 rasare fata brazdata a unui barbat. Este neras si are ochii afundati in orbite. Ma invita in casa. Intram in camera din mijloc, unde focul arde in soba mocnit. De pe pereti, Christosi si sfinti ma privesc cu ochi indurerati. Dar parca nu la fel de indurerati ca ai barbatului din fata mea, care isi framinta neincetat miinile, nestiind de unde sa inceapa. „Nu v-am fi chemat. Noi sintem mai retrasi, mai… Ce sa cautam in ziare? Dar ne-am gindit ca poate… S-au facut atitea minuni prin presa, au fost ajutati atitia oameni… Poate… De o minune avem nevoie si noi“.
Tumoare pe „caile vitale ale vietii“
Povestea curge incet, iar vocea barbatului se poticneste mereu in nodul din git. Ochii i s-au umplut de ceata lacrimilor oprite sa curga. Alaturi, pe marginea patului, sta Catalin. A intrat in camera tirindu-si piciorul si incercind sa-si pastreze echilibrul miscindu-si miinile haotic, precum o papusa stricata. Fesul satirat ascunde cicatricea adinca si inca nevindecata, care ii brazdeaza capul de la frunte si pina la ceafa.
„Cu prima operatie am cheltuit toti banii. Am scos de la CAR 16 milioane, colegii de la serviciu au mai strins 12, am mai facut un CAR special si am mai luat sapte milioane, conducerea si sindicatul de la Electroputere, unde lucrez ca sculer-matriter, mi-au dat opt milioane… Am bagat pina si aurul la amanet. Faceti si dumneavoastra un calcul. Noi am pierdut sirul milioanelor. Nu mai conteaza cit am cheltuit. Conteaza cit mai trebuie sa cheltuim de acum incolo. Nu mai avem bani nici pentru un alt drum la Bucuresti, sa-i mai facem baiatului un control… Nu ne asteptam ca tocmai el sa ne faca probleme. A fost intotdeauna un copil sanatos si muncitor. Din partea fetitei credeam ca or sa vina necazurile. Ea a fost cea sensibila; are un suflu sistolic de cind era mica… Totul a inceput asta- vara. Catalin a luat vacanta si a plecat la tara. La inceput a fost mina stinga. Nu mai avea forta in ea. Apoi a inceput sa schiopateze. Pe 5 iunie am ajuns cu el la urgenta, la Spitalul Regional. Ne-au trimis la neurologie si l-au internat. Am facut tomografia la Spitalul Militar. N-au putut sa ne puna un diagnostic. Nu erau siguri. Sau n-au vrut sa ne spuna. Ne-au trimis la Bucuresti, sa-i facem o rezonanta magnetica nucleara. Am aflat la Spitalul Bagdasar – Arseni: are tumoare la creier. Doctorul ne-a spus ca este un caz foarte complicat, cum n-a mai intilnit niciodata: tumoarea nu este pe, ci sub creier, pe <<caile vitale ale vietii>>. Asa s-a exprimat. L-am intrebat daca se poate opera…“.
Barbatul se opreste. Stringe atit de tare din pumni incit incheieturile i s-au albit. Tot singele i s-a dus in ochi. „Du-te la bucatarie! Lasa-ne putin!“, ii spune baiatului fara sa il priveasca.
Au semnat: salvarea sau moartea
Catalin a plecat, dar tacerea curge in continuare. Barbatul pare ca nici nu mai respira. Vorbele isi reiau sirul abia dupa ce in camera apare Georgeta Pavel, mama lui Catalin.
„…El nu stie. Nu i-am spus. N-am putut. Cum sa-i spui copilului tau ca va muri? Doctorul Ciurea este un om deosebit. N-a vrut sa ne ia nici un ban. Ne-a spus ca face tot posibilul, cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu ne-a ascuns; ne-a spus ca, daca nu il opereaza, mai are de trait maximum un an. La Craiova ii dadusera trei luni. …Este o operatie foarte complicata, care se face doar in strainatate. In Romania nu s-a facut niciodata. Le lipseste un aparat care costa 60- 70.000 de euro. Pe 14 august, doctorul Ciurea i-a facut lui Catalin prima operatie: un fel de degajare, pentru a-l pregati pentru a doua operatie. A intrat in operatie la 9.30 si a iesit seara, la sapte. Inainte de a-l baga pe Catalin in sala ne-au pus sa semnam. Puteam sa-l pierdem atunci“.
Dupa operatie, sotii Pavel au primit singura veste buna: tumoarea nu este cancerigena. Dar timpul se scurge in continuare pentru Catalin sub semnul mortii. Totusi, parintii baiatului se agata cu disperare de cuvintele doctorului: „Operatii de acest gen se fac in strainatate. Si reusesc…“.
„Tot speram sa-l salvam cumva“, sopteste Georgeta Pavel, parca scuzindu-se pentru faptul ca se impotriveste diagnosticului pus de medici, saraciei, mortii… „Sint atitia oameni cu bani… Poate ne ajuta, poate inteleg cum e sa-ti moara copilul sub ochi… Nu v-am fi chemat. Dar sinteti ultima noastra speranta… Are numai 18 ani, Doamne!“…
