Şase sate din judeţul Olt- Piatra, Criva de Jos, Criva de Sus, Enoşeşti, Bistriţa Nouă şi Slătioara- au pus-o in 1989 de un oraş, care a fost botezat Piatra Olt, după numele staţiei CFR, nod de cale ferată, in jurul căreia s-a incercat construirea unui centru civic. Zicem că „s-a incercat“ pentru că şi acum, după 13 ani de la naşterea prin cezariană a oraşului, lucrurile sint tot in stadiul de incercare. Nici nu a apucat să se usuce bine mirul de la botez de pe fruntea proaspătului oraş că, in mai 1990, Slătioara s-a desprins şi şi-a luat din nou statutul de comună a judeţului Olt, lăsind oraşul fără vreo 3.000 de locuitori. Vechilor ţărani, locuitori ai noului oraş, săltarea in rang a localităţii nu le-a adus mare brinză. In afară de cei 22 de poliţişti, plus comisarul lor, care nu mai prididesc cu prinsul hoţilor de fier vechi din vagoanele de cale ferată.
O comună a fugit din oraş
La sfirşitul anului care a premers Revoluţiei, s-a constatat că judeţul Olt a cam rămas in urmă la făcutul de oraşe şi, pentru că nu se cădea acest lucru, s-a pus repede de o asociere de comune care roiau in jurul staţiei CFR Piatra Olt. Pe ţărani nu i-a intrebat nimeni dacă vor să devină orăşeni cu sapa in spinare. A fost decret şi gata. Incă un oraş, Piatra Olt, pe harta ţării! Treaba cu asocierea n-a ţinut decit citeva luni pentru că, in mai 1990, Slătioara a profitat de inghesuiala de după evenimente şi a făcut la loc comanda, redevenind ceea ce fusese, comună.
Pentru că satul Bistriţa Nouă se chema, prea de tot, Fleştenoage, a preferat să rămină in oraş sub noul nume şi sub noua organizare. Oamenii din cele cinci sate rămase in oraş au crezut că in Piatra Olt n-o să le mai ingheţe dosul pe WC-ul din fundul curţii şi n-o să le mai rămină gumarii in noroiul din uliţă, că o să vină peste ei urbanizarea…
Trei mandate-n primărie
Cam de pe vremea cind le-a fugit o comună din oraş, Nicolae Trucă este tot la conducerea primăriei. „De trei mandate sint aici in primărie şi pină in 1999 am făcut treabă bună, dar de atunci ne-au lăsat pe autogospodărire şi s-a terminat cu investiţiile. Fostul prefect Grădinaru, acum parlamentar, este din Piatra Olt şi am vrut să facem aici ceva frumos, dar nu mai avem bani. Pe vremea lui am betonat străzi, am făcut canalizare, dar nu am mai apucat să facem staţie de epurare. S-au mai racordat ciţiva la canalizarea asta neterminată şi nu prea este in regulă, că reziduurile menajere se varsă direct intr-un piriu, Jugălia, dar la noi merge“, zice primarul Trucă. Administraţia oraşului din care a fugit o comună a turnat pe ciţiva kilometri de străzi beton pentru că a ajuns la concluzia că este mai ieftin decit asfaltul. Aşa se face că deocamdată, la Piatra Olt nu se poate vorbi de „gropile din asfalt“.
Vecini cu istoria
Fostul sat Enoşeşti, care, după ce a intrat in Piatra Olt, ar trebui să fie cartier, are trei lucruri importante. Primul ar fi vecinătatea cu cetatea romană Acidava, la a cărei descoperire s-a purces după 1990. „Arheologii au inceput să sape la Enoşeşti după 1990, dar eu le-am spus ca după ce sapă să astupe şanţurile să nu dea cineva care nu ştie de cetate in ele şi să-şi rupă gitul. Toată vara sapă unii de la Slatina acolo şi din cind in cind găsesc cite un ciob. De altfel, o asociaţie agricolă din Piatra a luat numele cetăţii romane şi s-a dovedit că, atunci cind s-a făcut producţie, chiar au plătit bine arenda“, a spus primarul localităţii. Al doilea lucru ce face din sat un loc important este domiciliul primarului, care s-a ambiţionat să-şi bată singur scindura pe acoperişul casei pe care şi-o construieşte şi pe care crede că nu reuşeşte să o termine nici in mandatul ce se apropie de sfirşit. Al treilea lucru important ar fi că Enoşeştiul este locul de baştină al fostului ambasador roman in Guineea, Marcel Mămularu, rudă bună cu primarul.
