Toate magazinele din Craiova sint năpădite de „superoferte“. Aproape nu mai zăreşti nimic prin geamuri din cauza afişelor, ba lătăreţe, ba mărunte, da’ multe. Procentele alăturate cuvintului REDUS sint impresionante: 40%, 50%. Se fac chiar reduceri la reduceri, de eşti gata, gata să crezi că intri in magazin şi pleci cu produsul in plasă după ce ţi-ai uşurat buzunarul numai de mărunţiş, fără să bagi mina in compartimentul bancnotelor. Sintagma „lichidare de stoc“ a devenit un fel de formulă magică pe care e suficient s-o rosteşti pentru ca potenţialii cumpărători să se indrepte puhoi spre direcţia arătată. In realitate insă, „lichidatorii“ se pricopsesc ori cu produse de proastă calitate, ori cu produse care, cu tot cu reducere, pentru „amărăşteanul“ de rind tot la categoria „scumpeţuri“ se incadrează.
„Incredibil!“, „extraordinar!“, „reduceri impresionante!“, „orice produs la numai 200.000 de lei!“- se lamentează comercianţii in afişele lipite pe geamuri, pe pereţi, strecurate printre marfă şi ţipate in urechile cumpărătorului prin posturile de radio locale. Adevărul este insă că, in cea mai mare parte, reducerile au insemnătate tot pentru romanul cu portofelul mai durduliu, care vrea să facă economii sau să-şi cumpere trei produse la preţul a două. Craiovenii care muncesc pentru salariul minim pe economie, pensionarii şi tinerii fără venituri proprii pleacă tot cu plasa goală din magazinele care işi lichidează stocurile.
In magazinele din oraş găseşti cămăşi ieftinite de la 600.000 de lei la 400.000, sacouri care de la 2.000.000 de lei au fost reduse la 1.500.000 de lei, blugi cu 500.000 de lei, de la un milion, compleuri de damă trei piese pe care poţi să le aşezi in şifonier numai dacă scoţi din buzunar un milion de lei, cu satisfacţia insă că ai fi putut să te fraiereşti şi să-l cumperi cu 1.892.000 dacă nu aşteptai reducerile. Preţurile la sandale şi papuci au suferit şi ele tăieri de zerouri din coadă, părăsind categoria milioanelor pentru cea a sutelor de mii, dar tot cu cifrele 7-8-9 in frunte.
La „ieftinica“ se vind mărunţişurile, aşezate in coşuri, cu posibilitatea de a fi puricate după bunul plac al clientelei: tricouri, bluziţe, costume de baie, pantaloni scurţi, de cele mai multe ori din materiale de proastă calitate, vindute la „incredibilul!“ preţ de 100-200.000 de lei. Adevărul este că atita dai, de atit te ţin!
„La prima purtare, mi s-au rupt“
„Este o nebunie cu reducerile! Am fost şi la mare, unde este o adevărată modă a ieftinirilor. Dar tot n-am putut să-mi iau nimic. Ce era foarte ieftin nu mi-a plăcut, iar ce mi-a plăcut era prea scump, chiar dacă era redus. Am cumpărat totuşi trei tricouri la preţul unuia. La prima purtare, mi s-au rupt. De obicei, străinii cumpărau mai multe produse“, spune Elena Lăutaru, din Craiova.
Marinela Butuchină se numără printre cei care au şi beneficiat de reduceri, nu le-au luat numai la cunoştinţă. „Mi-am cumpărat un deux-pieces cu 1.500.000 de lei. Este destul de mult, dar mi-l doream de mult. Atunci era două milioane, aşa că tot mi se pare ceva că am dat 500.000 de lei mai puţin. Poate reuşesc să-mi cumpăr şi o bluză“.
Cu toată sărăcia, reducerile de la sfirşitul fiecărui anotimp fac valuri printre cumpărătorii de toate virstele. Ideea de „chilipir“ va fascina intotdeauna clientul care ţine să işi cumpere ceva chiar şi numai pentru sentimentul că a făcut o afacere şi că poartă o pereche de pantofi cu citeva sute de mii mai ieftini decit preţul pe care l-a plătit vecinul de palier.
