O femeie din comuna doljeana Leu acuza sucursala judeteana a Bancii Romane pentru Dezvoltare de lipsa de omenie, pe motiv ca ar intirzia nejustificat plata despagubirilor pentru pagubele produse de un autoturism al institutiei, in urma unui accident rutier petrecut in vara anului trecut
In vara anului trecut, pe 26 iulie, a avut loc in comuna doljeana Leu un accident rutier deosebit de grav. Autoturismul Cielo cu numarul de inmatriculare DJ-10-BRD, apartinind Sucursalei Dolj a Bancii Romane pentru Dezvoltare, condus cu peste 130 km/h, s-a infipt intr-un stilp de beton – pe care l-a retezat – apoi a ricosat prin gardul familiei Cirstea si s-a oprit in zidul casei.
In urma accidentului, doua persoane aflate in vehicul au decedat – Mihai Eleodor, directorul Sucursalei Dolj a BRD, si Marinela Cencanau, secretara unui client grec al bancii – iar alte doua au fost grav ranite – grecul Theodoras Mihail si soferul masinii, Ion Popescu. Lasind de-o parte suferintele umane, nu putem sa nu ne oprim si la prejudiciul material al nevinovatei familii din Leu, care, pe linga fapul ca e saraca de n-are nici ce pune pe masa, s-a ales cu gardul si poarta facute tandari, precum si cu zidul casei crapat – stricaciuni pe care cei vinovati n-au catadicsit pina acum sa le repare.
„Cei de la BRD doar ne-au mintit si ne-au dus cu vorba…“
Familia Cirstea isi da seama de durerea pricinuita de tragedia de acum un an, in urma careia doi oameni au decedat si alti doi au fost raniti, dar pune o intrebare fireasca: „Si cu pagubele noastre cum ramine?“
„Eu n-am serviciu, muncesc cu ziua pe la vecinii din sat, sotul meu e in spital cu hemoragie interna, si mai avem si un copil de intretinut la scoala, la Craiova. Asa ca nu avem cu ce bani sa facem reparatiile. Tocmai de aia ne-am pus sperantele in cei de la banca, a caror masina ne-a stricat gardul, poarta si zidul casei“, povesteste Anda Cirstea, din Leu.
Femeia a crezut ca aceia care i-au facut paguba o vor despagubi, dar s-a inselat: „La inceput, imediat dupa accident, cei de la BRD ne-au promis ca ne ajuta. Doar ne-au mintit si ne-au dus cu vorba, dar nu ne-au dat nici un ban. Noi am tot asteptat, dar n-au venit nici macar sa vada ce stricaciuni a facut masina lor“.
Vazind ca nu rezolva nimic cu vorba buna, Anda Cirstea – o femeie mai „barbata“ din fire – a ascultat de sfatul unor consateni si a trimis o scrisoare Sucursalei Dolj a BRD, solicitind 15 milioane de lei despagubire pentru repararea stricaciunilor. N-a avut nici asa prea mult noroc, pentru ca raspunsul bancii – adresa nr.3051/23.08.2002 – i-a inlaturat orice speranta: „Va comunicam ca cererea dumneavoastra va fi analizata dupa definitivarea cercetarilor si stabilirea persoanelor vinovate de producerea accidentului“. Femeia nu s-a lasat, trimitind catre banca, in luna decembrie 2002, o noua cerere pentru despagubiri, dar nu s-a ales decit cu variatiuni pe aceeasi tema: „Solicitarea acordarii acestei sume trebuie adresata Politiei Municipiului Craiova, prin constituirea dumneavoastra ca parte civila in cadrul procesului penal in care se desfasoara cercetarea penala impotriva persoanelor vinovate de producerea accidentului“.
„Chiar asa saraca si lipsita de omenie sa fie banca asta?“
Femeia din Leu, in ciuda situatiei sale financiare dificile, nu-si calca pe mindrie cerind mila de la banca, ci doar repararea zidului casei si a gardului: „Maninc mamaliga cu ceapa daca n-am altceva, dar nu-mi trebuie banii lor ca sa ma imbogatesc. Vreau doar ca ai din conducerea bancii sa aiba un pic de obraz, ca sa ne ajute sa facem reparatia. Ca zidul casei sta sa cada peste noi, iar gardul si poarta sint legate cu sirma si prijonite de niste pari. Chiar asa saraca si lipsita de omenie sa fie banca asta, sa nu poata face macar o sponsorizare sau altceva, ca sa faca la loc ce a stricat o masina de-a lor? Pina la urma, ce vina avem noi ca sa suferim pentru accidentul lor?“.
Aceleasi intrebari am incercat sa le punem si noi conducerii Sucursalei Dolj a BRD, insa demersurile noastre au avut soarta celor ale femeii din Leu. Pentru ca directoarea financiara a bancii nu a vrut sa-si asume raspunderea unui punct de vedere oficial, pasindu-ne catre directorul Vasile Sgorcea, care – evitind sa discute cu noi – ne-a pasat, la rindu-i, juristilor, care au spus ca nu pot declara nimic oficial despre acest caz, spunindu-ne ca singurul indreptatit sa-si spuna punctul de vedere este directorul Sgorcea… Asa ca ne-am intors la usa directorului de grup, unde n-am putut trece de secretara, care ne-a transmis ca directorul Sgorcea tot nu vrea sa ne primeasca si trebuie sa mergem inapoi la juristi, care… Rusinica, vorba circotasilor!
