18 familii din Craiova se confrunta cu o situatie extrem de dificila: trebuie sa-si aleaga cea mai buna cale de a-si pune capat zilelor. Posibilitati sint suficiente: ori sa moara inghetati sau infometati, ori inecati in propriile apartamente, ori mistuiti de flacari – apa infiltrata in pereti poate produce oricind scurtcircuite care sa le puna in pericol viata.
Elena Siclitaru si familia ei ocupa apartamentul 7 al blocului M33, cartier Sarari. Lucia Bondoc si sotul ei stau doua etaje mai sus, la numarul 17. Maria Cernateanu are un copil de trei luni. Sansele sa supravietuiasca in M33 sint minime. Marius Diaconescu, sotia lui, Gheorghita, si cei sase copii se afla in aceeasi situatie. Poate chiar mai nenorocita, intrucit ei stau acolo unde incepe infernul: etajul patru al blocului, avind drept acoperis deasupra capului cerul liber. E adevarat ca exista si un plafon, insa si-a pierdut de mult proprietatile.
„De doi ani traim in conditiile acestea. Asta e viata? Pur si simplu, murim inecati de vii!“, spune disperat Marius Diaconescu. „Doar vara avem si noi un trai linistit. In rest, iarna ne intra zapada in casa, toamna si primavara, in perioadele cu ploi, stam cu ligheanele in pat. Cit or sa mai reziste peretii? Sint plini de apa, bagi mina in ei. De trei zile, de cind a inceput sa ploua, am intrerupt curentul. Curge apa pe linga becul din tavan. Luam foc. Nu stim ce sa mai facem. Murim in casa“, spune barbatul, neputind sa-si stapineasca plinsul.
Alaturi de el, unul dintre copii isi face temele pe o margine de pat. Masa din sufragerie e ocupata de doua ligheane de plastic. In bucatarie nu mai sint nici scaune, iar dormitorul este inundat.
Pe scara, usile apartamentelor sint larg deschise, pe grilaj se insira covoare, mochete, presuri, la uscat. Doua neoane lumineaza scara. Pe linga ele, din pereti, picura in nestire apa.
„Ne este frica sa mai stam aici. Copilul meu are trei luni. E frig, e umezeala. O sa moara in conditiile astea. Si eu nu am nici o putere sa schimb ceva. Am facut adresa la prefectura. Ne-a raspuns ca asociatia de locatari este singura in masura sa rezolve situatia. Asociatia insa ne imputa datoriile la gaze, care, de altfel, s-au si oprit de trei saptamini. Acum nu mai avem caldura, nu avem pe ce gati si ne adapostim sub umbrele in propriile noastre case “, se plinge Maria Cernateanu.
Vecinul – inamicul numarul unu
Totusi, de schimbat s-ar putea schimba ceva in blocul M33, adica s-ar putea face reparatii. S-a gasit si cea mai convenabila solutie: gratis.
„Am vorbit cu o firma de constructii care s-ar angaja sa execute lucrarile de reparatii daca ii cedam uscatoria. Dar pentru ca nu toti locatarii au fost de acord, nu s-a mai facut nimic. Ne-a ramas sa asteptam sa ne cada peretii in cap… “
„Si toate astea trebuie sa le suportam pentru ca un singur om din acest bloc nu vrea sa se repare acoperisul. Este posibil ca 18 familii sa sufere pentru una singura?“, intreaba, revoltata, Lucia Bondoc.
Intr-adevar, solutia salvatoare nu a putut fi pusa in practica din pricina unui singur locatar: Ion Negoiasa, de la apartamentul numarul 3, parter. Care, asa cum sustine, are suficiente motive sa nu fie de acord cu propunerile celorlalti.
„E vreo lege care sa-mi spuna mie sa semnez pentru repararea acoperisului? Pentru cedarea uscatoriei? Ce treaba am eu ca le ploua in casa? Cind mi-am facut scurgere separata si am platit doua milioane, m-a intrebat cineva ceva? Acum, daca sint de acord, imi da mie cineva banii astia? Si mai e o problema: noi nu avem balcon, asa ca nu ne putem usca hainele decit in uscatorie…“, explica Ion Negoiasa, neuitind sa-si exprime si cea mai adinca durere „Mai intii sa-si plateasca datoriile la gaze, apoi sa ceara reparatii. Ca eu mi-am platit toate taxele… “
La astfel de motivatii – mai bine zis acuzatii -, locatarii blocului M33 nu au mai avut ce replica. Au ramas in usile apartamentelor asteptind sa li se usuce presurile. Macar de n-ar mai ploua vreo doua zile, sa aiba timp sa le puna pe jos.
