Baraci insalubre cu sobolani, ciini, hoti si gunoaie la discretie
Intr-un colt al tirgului de animale din Romanesti, in niste baraci prapadite, locuiesc, de ani de zile, 15 familii. Citeva zeci de persoane, adulti si copii mici, inghesuite in cite o incapere de citiva metri patrati, impartind totul cu sobolanii care misuna in voie. Sint romi si sint saraci. Municipalitatea a „scapat“ de ei si a rezolvat partial problema celor fara casa in urma cu patru ani, cind a trimis citeva zeci de oameni sa stea provizoriu in baracile dezafectate din tirg.
„Pina o sa va vina rindul sa primiti casa“, au spus edilii. Si timpul a trecut, iar ei au ramas in camarutele sordide, lipsite de orice confort si utilitati.
„Sintem sapte oameni in baraca asta si dormim in doua paturi… parintii mei, sora mea care e gravida, nepoteii… nu avem soba, ne incalzim la un resou pe care si gatim. Astea sint conditii?! Ni s-a promis o casa, ne-au uitat aici, ca pe ultimii oameni“, spune Marius Nae. Cu citeva zile in urma, au auzit ca vor fi evacuati. „Si de aici?!“, au tresarit revoltati. S-au strins in grup in fata primariei. Au aflat acolo, cu stupoare, in ce conditii omenesti traiesc; cum le-au fost varuite casele, reparate usile si ferestrele, cit de usor le va fi sa treaca peste iarna grea cu sprijin de la autoritati.
„Nu ne-au dat nimic! Nu au facut nici o reparatie; noi ne-am varuit cum am putut, fiecare cit l-a tinut buzunarul! Un bec n-am vazut de la primarie de cind stam aici, ne cer doar chiria si atit!“, spune cu suparare Mihai Fanuta. Uitati de autoritatile locale, oamenii din tirg au fost renegati si de cei de-o etnie cu ei; mai-marii organizatiilor care se ocupa de problemele romilor trec doar sa le reaminteasca faptul ca nu au cu ce sa ii ajute si ca trebuie sa pastreze curatenia. In rest… „descurcati-va!“.
Saracul, tot sarac!
Putini dintre cei care locuiesc in baracile din Romanesti au serviciu, majoritatea traiesc din venitul minim garantat acordat de lege; numai ca nici pe acesta nu l-au mai primit de asta-vara. In aceste conditii mizere traiesc copii de citeva luni, persoane cu handicap, batrini. Aproape toti au ajuns de citeva ori in spital bolnavi sau muscati de sobolani. Mai ales copiii. Sistematic, sint calcati de hoti. Te si miri ce ar putea sa le fure: nu au decit vechituri, lucruri aruncate de altii sau culese de prin gunoaie. Hotii sint tot de-ai lor, dar din alta satra: „Vin costorarii, maica, si ne fura tot! Mi-au spart usa, mi-au furat cartoanele cu care faceam si io focul ca sa imi fierb ceva de mincare. Nu pot sa fac un pas de raul lor! Iar gardienii astia din tirg nici nu ne baga in seama“, isi spune oful Elena Ciunca. E batrina; are 70 de ani, sufera de astm si si-a facut singura o „casa“ din WC-ul tirgului. Numai ea stie cit a patimit pina sa ajunga aici. A fugit de la azilul de batrini si acum traieste cum poate din pensia mica si din mila celorlalti vecini. Se descurca insa din ce in ce mai greu…. hotii au lasat-o fara „hainele de moarte“, iar patul de fier i s-a rupt: „a cazut de batrinete, inaintea mea“, incearca femeia sa treaca peste toate lipsurile. Singuratatea insa si nesiguranta zilei de miine, grija lemnelor care i se fura, a tablelor de pe acoperis pe care le doboara vintul, a ciinilor care nu-i dau pace o fac insa sa iasa din ce in ce mai putin din „casa“ ei.
