• Toata averea parintilor – o casa batrineasca si citeva sute de metri patrati de curte – fusese luata de fiul fratelui lor • Dupa primul deceniu de procese, a inceput un nou sir in aceeasi speta
In mai 1997, sub titlul „Dreptul la mostenirea proprietatilor – un vechi vis romanesc din care instantele judecatoresti ne trezesc mereu la realitate“, cotidianul Gazeta de Sud publica pe larg povestea a doua surori care la vremea aceea se luptau de cinci ani cu morile de vint prin instante. Elisabeta Grebanos si Mariana Trascan revendicau dreptul firesc – cota parte cuvenita din casa parinteasca. Pare greu de crezut, dar nici acum, dupa alti aproape sase ani, acestea n-au intrat in posesia a ceea ce li se cuvine de drept.
O casa pentru trei copii
Paul si Ioana Voinea au construit in timpul casatoriei o casa in comuna doljeana Dranic.Cei doi au avut si trei copii: doua fete si un baiat. Ultimul ramas in viata a fost Paul Voinea. Acesta i-a vindut in 1991 casa nepotului sau de la baiat, adica lui Valerica David, fiul lui Ion David. Citeva luni mai tirziu, batrinul se stingea din viata.
Contractul de vinzare-cumparare a fost incheiat la fostul Notariat de Stat Bailesti, unde nu s-a pomenit nici o secunda ceva despre faptul ca, pe linga David, autorul de rol mai avea doua mostenitoare de drept.
In momentul in care au aflat ce se intimplase, cele doua surori au atacat in instanta actul viciat. Elisabeta Grebanos si Mariana Trascan nu stiau atunci ca aveau sa prinda mileniul trei prin salile „pasilor pierduti“.
Dupa ani si ani, dreptate doar in scripte
Prima actiune in instanta a fost inaintata in 1992, la Judecatoria Bailesti. Procesul de fond a durat peste patru ani.
Abia in 1997 dosarul cauzei a ajuns la Tribunalul Dolj. Decizia data de instanta de apel a fost atacata cu recurs la Curtea de Apel Craiova. Un an mai tirziu, dosarul a fost trimis spre rejudecare la Tribunal.
De acolo a ajuns iar la Curtea de Apel – si cea de-a doua decizie fiind contestata de reclamante – dupa care este trimis pentru rejudecare la Tribunal, in final ajungind la Curtea de Apel.
Acest du-te – vino a durat inca cinci ani. Abia in 2001 cauza a fost solutionata de instanta superioara. Prin deciza civila nr. 4260 din 9 iulie 2001, ramasa definitiva si executorie, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, cele doua surori si-au cistigat dreptul cuvenit, insa numai pe hirtie, cu toate ca exista si un titlu executoriu.
In final, instanta Curtii de Apel a impartit cit se poate de corect intreaga avere realizata de cei doi batrini Voinea in timpul vietii lor. Este vorba de aproape cinci hectare arabile, vreo 50 de ari intravilan si o casa batrineasca ridicata in 1947. Din motivarea deciziei nr. 4260/2001 am retinut un aspect:
„Complicitatea la frauda a piritului David Valerica rezulta si din interogatoriul luat acestuia prin care, dupa ce arata ca bunurile mentionate in actiune nu sint realizate de bunicii sai, recunoaste totusi ca in componenta masei partajabile se includ si constructiile instrainate prin contactul de vinzare-cumparare“.
Asa se explica totul, cei aproape zece ani de procese cu toate implicatiile.
Deciza definitiva – inceputul unui nou sir de procese
Decizia Curtii de Apel n-a fost cortina finala. A urmat alt proces la Judecatoria Craiova, care poate fi inceputul unui nou sir de procese, in care debitorul Valerica David a contestat executarea silita.
El a fost obligat sa plateasca o sulta de aproape 20 de milioane de lei celor doua matusi ale sale, plus aproape opt milioane cheltuieli de judecata tot catre acestea. Este vorba de prejudiciul adus reclamantelor in perioada in care nu s-au putut bucura de uzufruct.
Fiind insolvabil, s-a inceput executarea silita a apartamentului sau din Craiova. Valerica David a contestat acest lucru, dar Judecatoria Craiova i-a respins actiunea. Acum este vorba de proceduri. Probabil ca si acest dosar va face inconjurul justitiei craiovene.
