Litigiul este legat de un apartament situat in Casa Alba din Craiova
Cotidianul nostru relata pe larg, in urma cu aproape doua luni, cazul unei batrine din Bucuresti care de zece ani umbla prin salile de judecata in cautarea unui apartament din Craiova confiscat abuziv de regimul comunist. Maria Diulescu (devenita ulterior Costin), expropriata in anul 1945, si-a revendicat si cistigat in instanta locuinta cu patru camere din imobilul denumit Casa Alba.
Abia atunci au inceput incurcaturile. Vasile Gheorghiu – cel care locuieste in apartamentul cu pricina de zeci de ani – s-a trezit cu instiintarea ca urmeaza sa fie evacuat. Prevalindu-se de drepturile constitutionale, acesta a atacat in instanta hotarirea judecatoreasca de executare silita, cistigind dupa un lung sir de procese (dosarul fiind stramutat la Curtea de Apel Pitesti) la Curtea Suprema de Justitie. El a precizat ca apartamentul revendicat de Maria Diulescu nu este acelasi cu cel in care locuieste.
„Alba – neagra“ cu vietile a doi batrini
La etajul unu al imobilului respectiv au existat initial doua apartamente. In total este vorba de zece camere si incaperi cu diferite destinatii. In perioada comunista au locuit acolo mai multe familii, repartizate in una, doua sau maximum trei camere. Dupa 1990 au mai ramas acolo familiile Gheorghiu si Mayer – cunoscutul interpret craiovean de muzica usoara, Ciri Mayer. Pina in prezent, justitia nu a identificat cu exactitate care anume din incaperile respective alcatuiau fosta proprietate a Mariei Diulescu.
Vasile Gheorghiu a prezentat la redactie mai multe documente din care reiesea ca incaperile ocupate de familia sa nu corespund ca amplasament cu cele care alcatuiau apartamentul revendicat. Acesta a aflat de litigiu abia dupa ce instanta a solutionat cauza. In paralel, in timp ce procesul dintre proprietarul de drept si RAADPFLS se afla pe rol, Ciri Mayer si-a cumparat apartamentul in care locuieste. Vecinul sau, Vasile Gheorghiu, neavind posibilitati materiale (atit el, cit si sotia sint pensionari), nu a reusit acest lucru.
Dincolo de orice, este strigator la cer sa vezi doi batrini suferinzi luptindu-se ani de zile prin instante pentru o incurcatura facuta de statul roman in anii de inceput ai „erei“ comuniste. Nu stim care este perimetrul apartamentului confiscat abuziv in 1948, cum nu stim nici cine va plati sanatatea si nervii tocati de proprietarul de drept, pe de o parte, iar pe de alta parte, de cel care a intrat nevinovat in acest razboi la virsta cind linistea dupa o viata de munca este singurul lucru pe care si-l doreste un batrin.
