„Il Luce“ a fost surprins de retrogradarea Stiintei, iar pentru acest sezon in Liga I sugereaza oltenilor sa lupte pentru locul IV, ceea ce ar califica Universitatea Craiova in Cupele Europene.
– Sunteti la curent cu problemele Craiovei de astazi?
– Nu cunosc problemele Universitatii, dar presa a scris destule.
– Ati aflat ca in 2005, dupa 41 de ani de prima liga fara intrerupere, Stiinta a retrogradat in Divizia B. Cum va explicati aceasta umilinta deoarece noi, cei din Craiova, inca nu ne-o putem explica?
– Am fost foarte surprins de faptul ca Universitatea Craiova a cazut, dar nu pot oferi explicatii deoarece nu am informatiile necesare. Pentru a pricepe ce s-a intâmplat, ar trebui sa fii acolo, in miezul evenimentelor, sa cunosti lucrurile, cum se zice. Oricum, a fost o mare surpriza. Am insa o nedumerire, ceva care m-a surprins in sens negativ.
„Implicarea fostilor jucatori a fost zero“
– Anume?
– Faptul ca implicarea fostilor mari jucatori ai Craiovei a fost zero! Nu-i acuz pe fotbalistii Universitatii, dar n-am inteles cum de s-a putut intâmpla asa ceva. Craiova a avut o echipa celebra, cu jucatori atasati de culorile clubului alb-albastru, cu foarte multi internationali… Ii acuz pe cei care nu au stiut sa-i foloseasca, astfel ca acesti mari fotbalisti sa fie utili intr-un moment critic ca acela din campionatul 2004/2005. Chiar asa, nu s-a gasit niciunul care sa poata sa fie acolo, sa asigure un fel de continuitate? Intre „Craiova Maxima“ si Craiova de astazi nu mai exista nici o legatura?
– Universitatea era – si este – un club privat, iar finantatorul de atunci n-a agreat in staful sau fosti mari fotbalisti ai „Craiovei Maxima“, asa ca…
– Nu cunosc problemele de la Craiova si, repet, nici nu-i acuz pe fostii mari fotbalisti ai Universitatii, ci doar intreb, asa, de la mare distanta, cum a fost posibila retrogradarea unei echipe cu traditie si palmares? E pacat ca aceia care au preluat clubul din Banie nu isi dau seama ce ar putea aduce prezenta unor mari fotbalisti, asa cum au fost cei din „Craiova Maxima“, cu rezultate exceptionale in fotbalul românesc. Oltenii sunt cunoscuti ca fiind foarte ambitiosi, orgoliosi si foarte, foarte mândri. Ma surprinde ca au ajuns aici. Eu am cunoscut foarte bine fenomenul Universitatea Craiova, stiu multe din trecut, chiar le-am atras atentia oltenilor despre ceea ce s-ar putea petrece la Craiova in timp…
„Bölöni a fost refuzat de Universitatea“
– Adica?
– Inca din perioada fasta a Universitatii, atunci când Craiova ajunsese la un nivel foarte ridicat de performanta, i-am atentionat pe cei din Banie sa fie atenti la viitor, la ceea ce ar putea sa se intâmple in spatele lor, cum se spune. Nu cumva sa cada dintr-o data! A fost o problema foarte importanta pentru destinul clubului, al echipei. Si atunci, m-am implicat…
– Cum?
– L-am trimis la Universitatea pe Bölöni, dar oltenii, cum spuneam, foarte orgoliosi, l-au refuzat! Eu am incercat… Aveam o echipa provinciala la nationala. Si atunci am vrut ca jucatorii valorosi sa-i indrept spre echipele mari, cum era Craiova acelor ani. Reamintesc, nucleul principal al echipei nationale era alcatuit de jucatori de la Universitatea, fotbalisti de mare talent, buni profesionisti si care nu aveau influente la nivelul ministerelor. Revenind la implicarea mea privind viitorul Universitatii: l-au refuzat, cum spuneam, pe Bölöni, spunând ca au din spate alti jucatori buni. Era vorba ca Andone si Rednic, mai mici decât un Tilihoi si altii, sa ajunga apoi la Craiova, dar si acestia au fost refuzati, desi ar fi putut sa intinereasca formatia olteana. Asa cum s-a intâmplat, mai târziu, cu Gica Popescu si Nicu Zamfir… Craiova a cazut dintr-o data. Si asta s-a intâmplat din cauza faptului ca nimeni nu s-a gândit la viitor. A mentine aceiasi 15-16 jucatori permanent a fost, cum sa spun, un fel de greseala. Iar caderea a venit dintr-o data deoarece erau toti cam de aceeasi vârsta. Asta a fost o mare greseala. Pe fondul acela de entuziasm, nimeni nu s-a gândit ce va veni dupa „Craiova Maxima“. Au neglijat aspectul acesta. Unii ma acuzau pe mine pentru anumite probleme de la Craiova, dar adevarul nu-l stiau.
„I-am ajutat pe Balaci si Camataru“
– Care adevar?
– Universitatea l-a dat la o parte pe marele Ilie Balaci! Eu l-am adus de la Scornicesti la Dinamo intr-un moment când, cum spuneam, fusese total dat la o parte de Craiova, fiind intr-o situatie critica. Era si operat… L-am chemat la echipa nationala si in meciul din preliminariile CM, România – Turcia 3-0, de la Craiova, din aprilie 1985, l-am introdus pe teren, in fata celor peste 30.000 de spectatori de pe „Central“. Erau vreo sase craioveni atunci in echipa: Lung, Negrila, Stefanescu, Ungureanu, Irimescu, Camataru si, cu 20 de minute inainte de final, l-am introdus si pe Balaci. Tot eu l-am ajutat si pe Camataru.
– In ce context?
– Dupa meciul Anglia – România 1-1, septembrie 1985, gol superb marcat de Camataru pe Wembley, Cami a avut o fractura de peroneu in timpul unui meci de campionat si n-a jucat un timp. L-am rechemat la nationala, dar avea aproape 14 kilograme in plus! Si il huiduia aproape toata lumea când intra pe teren, dar eu l-am luat si l-am refacut, ca sa zic asa, Cami revenind in echipa nationala imediat, si la cel mai inalt nivel. Apoi a putut pleca si in strainatate. Ce vreau sa spun prin aceste exemple? Ca Mircea Lucescu n-a distrus echipa Craiovei. Dimpotriva, am incercat sa prelungesc viata sportiva a jucatorilor importanti de la Universitatea.
„Craiova Maxima trebuia sa câstige Cupa UEFA in 1983“
– V-ati dorit vreodata sa fiti antrenorul Universitatii Craiova?
– In perioada aceea, oricine ar fi vrut sa fie antrenorul Universitatii. Eu deja ma consideram antrenorul Craiovei! De ce? Deoarece aveam in echipa nationala vreo sapte-opt jucatori de la Universitatea. Nimeni nu ma poate acuza de vreo invidie deoarece jucatorii Craiovei erau ca si copiii mei. Am suferit impreuna, ne-am bucurat impreuna de rezultate… N-as fi putut fi niciodata invidios pe propriii mei jucatori sau pe antrenorul lor de la Craiova, Constantin Otet. In Cupa UEFA ‘82/’83, Universitatea a fost stopata de Benfica, in semifinale, dar atunci Craiova a avut cea mai buna echipa a Europei. Universitatea trebuia sa câstige Cupa UEFA in 1983!
– Revenind la campionatul Ligii I din România, care incepe saptamâna viitoare: care echipe credeti ca vor fi pe podium, Steaua, Rapid, Dinamo, Universitatea Craiova?
– E dificil raspunsul… Va fi greu, un campionat de mare lupta, mai ales pentru accederea in Cupele Europene, prevad o lupta deosebita. N-as vrea sa-i supar pe olteni, dar inca nu vad Universitatea Craiova in situatia de a se bate de la egal la egal cu celelalte echipe enumerate de tine pentru podiumul campionatului. In ce sens? Interesul este foarte mare pentru acest sezon 2006 – 2007. Nu cred ca Universitatea are potential economic si valoric pentru a se lupta la vârf.
– Si totusi, cine se va lupta pentru titlu?
– Cele trei formatii pe care le-ai enumerat: Steaua, Rapid, Dinamo. Poate ca si alte echipe care au acumulat ceva experienta se vor inscrie in lupta pentru podium, cum ar fi CFR Cluj, Poli Timisoara, Farul Constanta. Pentru Universitatea va fi un campionat greu. Oltenii trebuie sa se concentreze in primul rând pentru a se clasa in primele patru locuri. Ar putea astfel juca in Cupele Europene.
„Pedepsele impotriva lui Juve, Milan, Fiorentina si Lazio sunt exagerate“
– Ce parere aveti de pedepsele dictate in Italia impotriva echipelor Juventus, Milan, Fiorentina si Lazio?
– Sunt exagerate. Ca intotdeauna, italienii fac show-uri! Daca lucrurile s-ar pune in felul asta, ar trebui sa fie arestati toti oamenii de prin baruri care sunt suporterii unor echipe si care incearca sa contribuie cumva la victoria formatiilor lor favorite. Ba ca a vorbit cu un arbitru, ba ca a discutat cu un antrenor sau cu un jucator advers, ba ca este prieten cu nu stiu cine si de aceea s-a câstigat nu stiu ce meci s.a.m.d. Cum sa spun? Asta face parte din folclor fotbalistic. Am citit câteva convorbiri aparute prin presa… Sunt oameni care vor sa se faca importanti atunci când se obtine o victorie! Daca insa lucrurile s-au petrecut in felul acela, trebuie sa plateasca – asa cum spune Berlusconi – persoanele, nu echipele, jucatorii, suporterii sau televiziunile. Respectivele persoane care s-au ocupat de acele probleme trebuie radiate din fotbal, scoase definitiv din fotbal. Daca insa ceva din ce s-a spus in acele convorbiri telefonice se confirma, atunci rezultatul meciului respectiv trebuie anulat si echipa deposedata de puncte.
– Când ati antrenat in Italia, vi s-a parut ceva suspect? Se faceau astfel de lucruri?
– Da, da… Echipele puternice au alta trecere. Imi amintesc de primul meu an de antrenorat in Serie A când echipa mea, Pisa, juca extraordinar de bine, dar in 10 sau 11 partide am jucat in inferioritate numerica! Si asta s-a intâmplat din momentul in care noi am trecut pe locul III, lasând mult in urma Roma si Napoli… Erau campanii intregi ale presei scrise si la TV in care se punea problema ajutorarii celor doua echipe, Roma si Napoli, aflate, la un moment dat, la retrogradare. Bineinteles ca pentru a le ajuta pe cele doua trebuia date jos altele! Si, cum spuneam, am jucat in 10 sau 11 partide in inferioritate si vreo sase partide le-am disputat pe terenuri straine, al nostru fiind suspendat! Ca sa inchei, aceste lucruri s-au petrecut de mult timp in Italia, se petrec si acum. Cei mai puternici au si avantaje.
– Si in Italia, si in România!
– Da, peste tot!
„In 2005 – 2006 a fost o campanie impotriva Rapidului“
– Cred ca si acum sunteti suparat pe acel meci din 1998 de la Craiova, Universitatea – Rapid 2-2, rezultat in urma caruia ati pierdut titlu!
– Am pierdut cu Rapidul, intr-adevar, campionatul in urma acelui meci. A fost un rezultat care n-a servit nici Craiovei. Nu acuz Universitatea, oltenii si-au aparat sansele. Nu ma intereseaza dedesubturile acelei partide, nu vreau sa ma intorc in timp… Cu o saptamâna inaintea acelui meci de la Craiova, Rapidul a patit-o la fel la Bacau. As putea spune ca a fost un fel de campanie impotriva Rapidului lui Mircea Lucescu. Exact ca aceea din campionatul 2005 – 2006, una care a facut ca Steaua sa câstige campionatul in detrimentul Rapidului lui Razvan Lucescu. Din pacate, asta e! Cum ziceam mai inainte si Craiova ar avea nevoie de o forta politica sportiva importanta.
Portret Mircea Lucescu
Dupa reusitele deosebite ale lui Stefan Kovacs la Ajax (câstigator al Cupei Campionilor Europeni in 1972 si 1973, al Cupei Intercontinentale in 1972), alt antrenor român a spart gura Europei fotbalistice. Este vorba de Mircea Lucescu, „Il Luce“ pregatind la inceputul carierei in „Il Calcio“ trei echipe cu un suport financiar relativ redus, Pisa, Brescia si Reggiana. Cu Brescia, in 1994, a câstigat Cupa Anglo-Italiana. Dupa sapte ani petrecuti in Italia, a revenit in campionatul României si a preluat Rapidul, caruia i-a adus in vitrina o Cupa a României in 1998 (câstigata in dauna Universitatii, 1-0) si al doilea titlu de campiona din istorie, in 1999. Si-a intrerupt mandatul in Giulesti, fiind chemat de Moratti la Inter. N-a stat insa mult timp acolo, ajungând in Turcia, la Galatasaray. Cu Galata, Lucescu a câstigat campionatul Turciei in 2001 si 2002 si Supercupa Europei in 2000, obtinând totodata victorii de rasunet impotriva unor formatii de prestigiu de pe continent: Real Madrid, AC Milan, Borussia Dortmund, Lazio, Arsenal, Leeds United, Monaco. Din vara lui 2002, a trecut pe banca lui Besiktas, cu care a câstigat titlu in 2003, iar acum este antrenor al „minerilor“ din Donetk, la Sahtior, echipa lui Lucescu fiind campioana ultimelor editii in Ucraina, 2005 si 2006.
Cariera de antrenor si-a facut-o insa in România, pâna la revolutie. A fost antrenor-jucator la Corvinul Hunedoara, iar rezultatele bune l-au propulsat la nationala, unde a izbutit o calificare spectaculoasa la vremea aceea la turneul final al CE din Franta 1984, nationala fiind alcatuita pe scheletul Universitatii Craiova. A ratat insa calificarea la CM din Mexic 1986, dupa un meci de cosmar acasa (România – Irlanda de Nord 0-1, octombrie 1985), meci in care au absentat doi titulari, Stefanescu si Camataru. A fost schimbat insa abia in anul urmator, 1986. A fost selectioner in 59 de partide. S-a intors la Dinamo, de data asta ca antrenor, realizând in 1990 eventul, invingând Steaua atât in campionat, cât si in Cupa României.
Ca jucator, Mircea Lucescu a contabilizat: 70 de selectii in echipa nationala / 9 goluri, a participant la CM din Mexic 1970 si CE 1972; 361 meciuri / 78 goluri in Divizia A, campion national cu Dinamo in 1965, 1971, 1973, 1975 si 1977, câstigator al Cupei României cu Dinamo in 1968.
Sâmbata viitoare, pe 29 iulie, Mircea Lucescu implineste 61 de ani.
