Deşi dinţii de lapte sunt dinţi temporari, ei fiind înlocuiţi de dentiţia definitivă pe măsură ce un copil creşte, rolul lor pentru dezvoltarea dinţilor definitivi şi nu numai este foarte important. Medicul stomatolog pediatru Larisa Căldăruşă atrage atenţia că neglijarea dentiţiei de lapte poate atrage după sine complicaţii care pot percuta şi în viaţa adultă.
De la dinţii strâmbi la afectarea alimentaţiei, probleme de vorbire şi afectarea emoţională a copilului, pierderea precoce a unui dinte de lapte vine cu motive bine fundamentate pentru vizita la medicul pedodont. Specialistul în stomatologie pediatrică are soluţii pentru a asigura creşterea armonioasă a dinţilor definitivi şi poate lua cele mai bune decizii pentru dentiţia copilului.
Dr. Larisa Căldăruşă detaliază care sunt problemele care pot veni la pachet cu pierderea unui dinte de lapte prea devreme şi cum le putem gestiona.
GdS: Până la ce vârstă erup dinţii de lapte şi când încep aceştia să cadă?
Dr. Larisa Căldăruşă: Dinţii temporari (de lapte), 20 la număr, ar trebui să fie ieşiţi în totalitate până la vârsta de 3 ani. Ei cad in ordinea în care ies, împinşi fiind de către dinţii definitivi.
Vârsta la care încep să cadă dinţii de lapte variază direct proporţional cu vârsta la care aceştia au erupt. Astfel, cu cât un copil a fost mai mic când dinţii de lapte au început să apară, cu atât îi va pierde mai repede.
În general, incisivii centrali inferiori sunt primii care cad, undeva în jurul vârstei de 5-6 ani, urmaţi de incisivii centrali superiori. Tot acest proces de schimbare a dinţilor de lapte se desfăşoară pe o perioadă de aproximativ 6-7 ani (până în jurul vârstei de 12 ani a copilului).
GdS: Ce se întâmplă când pe copii îi dor dinţii de lapte?
L. C.: Ca şi dinţii definitivi, şi cei de lapte au nervi şi canale radiculare, iar inflamarea acestora poate duce la experimentarea primelor dureri de dinţi pentru copii.
GdS: Căderea unui dinte de lapte înainte de vârsta de 5 ani ar trebui să fie un semn de îngrijorare?
L. C.: Există situaţii în care un dinte de lapte se pierde înainte de vârsta la care ar trebui să cadă, în mod normal. Acest fenomen poartă numele de pierdere precoce sau prematură. Pierderea precoce a dinţilor de lapte poate apărea ca urmare a unui traumatism sau a unei afecţiuni. Cea mai întâlnită afecţiune este caria dentară netratată.
În urma pierderii precoce a dinţilor temporari pot apărea anumite probleme. De exemplu, reducerea spaţiului pentru dintele definitiv şi afectarea dezvoltării muşchilor şi oaselor feţei.
GdS: Ce presupun aceste lucruri şi cum pot fi ele prevenite?
L. C.: Când se reduce spaţiul pentru dintele definitiv, dinţii vecini locului rămas în urma pierderii unui dinte de lapte migrează şi reduc semnificativ dimensiunile acestui spaţiu. Pe scurt, dintelui definitiv nu îi este pastrat locul pentru erupţie. Acesta poate să erupă ectopic (strâmb), să ocupe locul altui dinte sau să rămâna inclus în os.
Dezvoltarea armonioasă a muşchilor şi oaselor feţei poate avea şi ea de suferit. Se poate reduce lungimea arcadelor dentare, favorizând apariţia unor dinţi definitivi înghesuiţi. Pot apărea obiceiuri anormale care să accentueze viitoarele anomalii dento-maxilare.
Atunci când nu mai există şansa de salvare pentru dintişorii temporari, avem ca ultima variantă extracţia lor, urmată de aplicarea unui menţinător de spaţiu. Acesta nu lasă dinţii vecini să migreze, păstrând spaţiul pentru viitorul dinte definitiv.
Toate variantele necesită tratament ortodontic şi/sau chirurgical.
GdS: Poate afecta pierderea dinţilor de lapte alimentaţia copilului?
L. C.: Pierderea precoce poate duce şi la perturbarea proceselor de alimentaţie, dar şi de fonaţie. Un copil cu pierderi precoce ale dinţilor de lapte nu se va mai putea alimenta în mod corespunzător, ajungând chiar la probleme generale de sănătate.
Lipsa frontalilor poate conduce la o pronunţie defectuoasă sau greşită a cuvintelor – mai ales dacă apare atunci când copilul învaţă să vorbească.
GdS: Mulţi părinţi nu acordă importanţa necesară dinţilor de lapte în ideea că aceştia oricum sunt schimbaţi de dinţii definitivi. V-aţi confruntat cu această perspectivă în experienţa la cabinet?
L. C.: Din păcate, este foarte frecventă întrebarea „De ce să îi mai tratăm dacă oricum cad?”. Pe lângă toate motivele de mai sus, există şi situaţia (din ce în ce mai frecventă) ca anumiţi dinţi definitivi să nu apară pentru că nu există muguri pentru ei. În acest caz, locul le este luat de către corespondenţii lor temporari, care pot rămâne pe arcadă mult timp în viaţa adultă.
Apoi, trebuie să luăm în calcul, cu toată responsabilitatea, şi sănatatea emoţională a copiilor, care este şi ea afectată. De regulă, atunci când dinţii frontali se pierd precoce, copiii comunică mai puţin, râd mai puţin, uneori se pot simţi chiar marginalizaţi, excluşi din anumite cercuri. Chiar dacă sunt mici, problemele estetice sunt la fel de copleşitoare precum în cazul adulţilor, bullying-ul fiind prezent de la vârste foarte fragede.
Pentru a evita toate aceste complicaţii, avem nevoie de igienă corectă efectuată acasă şi controale regulate la medicul stomatolog pediatru. Eu recomand o vizită o dată la 4-5 luni.
