Celebrul tehnician al handbalului romanesc nu intelege de ce nici acum, dupa opt ani, nu s-a reusit refacerea salii de linga stadionul „Ion Oblemenco“
Fost antrenor al echipei CFR Craiova, profesorul Gheorghe Sbora este un nume cunoscut in lumea handbalului romanesc, mai ales ca a fost si tehnician al lotului national feminin, fiind singurul antrenor emerit din Craiova. Dupa o experienta in fosta Iugoslavie, din anul 2000 a antrenat in Spania, dar din iarna a revenit acasa, reluindu-si postul de profesor la Scoala nr. 30 din Craiova.
– Ce v-a determinat sa va exercitati profesia de antrenor in afara Craiovei?
– Am antrenat in Banie 23 de ani! Am muncit aici, am pus suflet, refuzind unele oferte tentante de la echipe cunoscute, inclusiv Oltchim Rimnicu Vilcea. Prima mea „evadare“ din Craiova a coincis cu incendierea si distrugerea Salii Polivalente. Si n-am sa pot niciodata intelege de ce, dupa opt ani (!) de la bizara distrugere a Salii Polivalente, refacerea si modernizarea nu sint inca terminate. V-am trimis in 2001 un e-mail din Spania si v-am scris ca este o bataie de joc faptul ca sala nu este gata, adica derularea unei asemenea importante investitii sa se faca in ritm de melc.
– Revenind la subiectul propriu-zis al dialogului nostru…
– Distrugerea Salii Polivalente a omorit, intr-un fel, si sportul pe echipe din Banie, acesta-i tristul adevar! Va spuneam ca am activat 23 de ani in Craiova. Nu-mi pare rau ca nu am plecat, refuzind ofertele din alte parti, deoarece realizarile cu CSS U si CFR mi-au adus cele mai mari satisfactii profesionale. Dupa distrugerea salii, am fost obligat sa plec in pribegie. Am activat intre ’94-’95 la Krusevac (Iugoslavia), actuala echipa de Cupe Europene. In perioada ’96-’97 am fost antrenor la Baia Mare, echipa din Maramures calificindu-se atunci in semifinala Cupei Cupelor. La Ploiesti – unde am activat intre ’98-’99 – am avut o alta reusita: dintr-o echipa nou-promovata am creat o formatie ajunsa la doua puncte de locul care i-ar fi asigurat calificarea in Cupele Europene.
– Cum ati ajuns in Spania?
– Prin intermediul unei foste handbaliste din Banie, Nicoleta Plesoianu, cea mai buna jucatoare pe care a avut-o handbalul craiovean, stabilita acum la San Sebastian. Si asa, in toamna lui 2000, am semnat un contract cu un club din Tara Bascilor, Akaba Bera Bera (San Sebastian).
– Rezultate?
– Echipa Akaba Bera Bera evolueaza acum in Cupa EHF. Din toamna anului trecut am activat la formatia de liga I Mar Alicante.
– De ce sinteti acum in Craiova?
– Am reziliat contractul pe cale amiabila si am plecat acasa. Motivul real? Financiar era bine, dar anumite principii ale antrenorului Sbora au fost nesocotite de finantatorii echipei. Iar eu – imi place sa cred – am principii profesioniste si coloana vertebrala.
– Regretati?
– Nu, eu nu regret nimic, ca sa parafrazez un titlu al unei piese de teatru. N-am motive, am avut satisfactii in ciuda inerentelor greutati intimpinate intr-o tara superba, civilizata, dar straina pentru mine. De exemplu, in primul an de antrenorat am avut unele probleme de comunicare, eu necunoscind atunci bine limba spaniola (dialectul din Tara Bascilor). La formatia Akaba Bera Bera (liga a II-a, alcatuita in 2000 din junioare), am promovat si pregatit trei jucatoare de valoare pentru echipa reprezentativa de tineret, participanta la Campionatul Mondial din vara anului trecut din Ungaria. S-a clasat pe locul patru, invingind si Nationala Romaniei (la 15 goluri diferenta!). Incepusem bine munca si la Mar Alicante… In paralel, am fost si profesor la o scoala din Spania si am urmat cursurile unui centru de formare si management sportiv, „Rodoia“.
– In rest?
– Ce sa va mai spun? Ar trebui sa va arat fotografii despre clipele frumoase si civilizate petrecute acolo, despre modul protocolar cum am fost tratat. Ca fapt divers: in mai 2001, deci dupa citeva luni de munca la Akaba Bera Bera, presedintele clubului, Jose Angel Rodriguez Medina, m-a felicitat oficial, inminindu-mi o adresa prin care atesta „munca magnifica realizata de profesorul Sbora, antrenor emerit la echipa noastra din Primera Division, cit si la esaloanele inferioare“. Am avut sansa sa cunosc o tara minunata, preocupata de viata si destinul oamenilor, de sanatatea acestora. Nu am gasit, din pacate, decit mici similitudini cu ceea ce este in Romania. Abia acum, dupa aceasta experienta unica din Spania, am realizat diferenta reala dintre Romania si restul Europei civilizate. Sint roman si-mi iubesc din tot sufletul tara, dar cred ca mai avem mult pina departe. Pacat, avem talente. Dar unde sa faca tinerii sport de masa si de performanta? Unde sa se angajeze absolventii?
– Ce faceti acum?
– Desi sint de doua luni in tara, nimeni nu a avut curiozitatea de a ma contacta si eventual intreba despre experienta deosebita pe care am acumulat-o in acesti doi ani de antrenorat in Spania. N-am nici o oferta din Romania si mi-am reluat activitatea la catedra. Imi doresc din tot sufletul ca Bania sa ajunga in prima liga handbalistica si sa fie ceea ce a fost odata in handbalul romanesc.
