Dupa zile si nopti petrecute in corturi pe pamânt strain, sinistratii din Rast, loviti de apele Dunarii, se pot muta pe peticul de pamânt care le-a fost dat de primarie si isi pot lua viata de la capat.
Ieri-dmineata, primele 64 de familii care trebuia sa primeasca teren s-au asezat la prima borna a noului Rast si asteptau cu tarusi in mâna sa isi marcheze noile gospodarii. De acum inainte, atât acesti oameni, cât si ceilalti sinistrati din tabara de la Rast pot sa spere ca vor lasa in urma dezastrul produs de ape si ca viata lor va merge mai departe. „Acum pot spune ca este cea mai fericita zi din viata mea. Dupa ce am vazut ce inseamna ca apa sa iti ia totul intr-o clipa, am inteles ca trebuie sa ma bucur ca traiesc si ca am puterea sa o iau de la capat pe pamânt nou si uscat. N-as fi crezut ca intr-o luna o sa ne dea pamânt. Am sa vin cu copiii sa le prezint noua asezare“, a povestit Maria Stanculescu, fosta profesoara la Scoala din Rast.
In timp ce astepta autoritatile ca sa ii arate unde va fi gospodaria lui, Lucian Gârleanu din Rast statea la umbra si cioplea tarusul ca sa fie mai ascutit. „Sa vina sa ne arate vetrele si sa ne facem adapost dupa ce batem tarusul, ca destul am stat pribegi prin corturile armatei. Acum avem bucata noastra de pamânt unde sa ne facem o aplecatoare si am sa infig cu putere tarusul in pamântul meu“, a spus barbatul.
Viata de la capat
Punerea in posesie a sinistratilor din Rast s-a facut dupa harta vechiului sat. Oamenii vor primi aceeasi suprafata de teren, vor sta pe aceeasi ulita si vor avea aceiasi vecini. „Oamenii care detin terenuri agricole aici au fost de acord sa dea câte 18 ari celor care nu mai au case, adica sa faca schimb si sa primeasca teren in alta parte din rezerva primariei. La aceste suprafete se adauga si cele 256 de hectare din rezerva primariei. Aici, pe partea de vest, sunt 120 de hectare cu care vor fi improprietarite doua treimi din populatia care statea in partea de vest a vechiului Rast“, a explicat Iulian Silisteanu, primarul din Rast.
Prefectul de Dolj, Nicolae Giugea, a declarat ca prioritate au avut cei ale caror case au cazut, dar ca in câteva saptamâni toti sinistratii vor fi pusi in posesie. „Cele 64 de familii au locuit pe strada cea mai afectata si unde majoritatea caselor au cazut. Nu va ramâne nimeni fara sa fie improprietarit pentru ca este pamânt pentru toti. Sper ca acesti oameni sa aiba parte de liniste si sa nu mai treaca nici copiii copiilor lor prin ce au trecut ei. Rastul trebuie sa renasca si sa isi duca la bun sfârsit toate proiectele pe care si le propusese inainte de dezastru“, a precizat Giugea.
„Am inceput sa traiesc“
Dupa ce primul tarus a fost batut si prima gospodarie a noii localitati a fost insemnata, viata a reinceput pentru sinistratii din Rast. „Am inceput sa traiesc. Inima imi bate tare, tare, ca nu credeam ca am sa mai apuc ziua când o sa ma mut pe bucata mea de pamânt. Noua ari, de aici incepe casa mea si de azi am unde sa trag pentru ca numai noi stim ce simteam când ieseam dimineata din cort si nu stiam in ce parte sa o luam, ca nu mai aveam nimic“, a spus Aneta Bistriceanu. Lânga ea, Florea Popa, un batrân de 81 de ani, sapa o groapa lânga tarus, isi mai facea un semn, numai de el stiut, ca nu cumva sa ii ia cineva bucata de pamânt. „Fac o groapa ca poate imi trage cineva tarusul si nu mai stiu unde e casa mea. O da Dumnezeu si ne-or face si noua o casa, ca doar nu o sa dormim pe pamântul asta negru. Eu aveam casa mare cu cinci-sase camere, dar mi-a inecat-o apa. Si casa, si pasarile, si animalele. Acum voi trage aici cu cortul, dar e greu in cort. Am avut mâncare, apa, am fost ferit de ploaie, dar nimic nu se compara cu pamântul tau si un acoperis“, se tânguia batrânul.
Pamântul, eterna poveste
Bucuria oamenilor care primeau pamânt si cu lacrimi in ochi multumeau lui Dumnezeu si se inchinau a fost pentru scurt timp intrerupta de tipetele unui om. „Sa nu prind pe unul ca bate un tarus in pamântul meu ca nu stiu ce fac. Sa nu-mi distruga mie recolta ca nici o lege nu le permite asa ceva. Asta e abuz, dictatura. Am pamânt de calitate care nu e dat, ci numai de vânzare si pe multi euro“, se agita Iordache Tuta, care intre timp se razgândise si nu mai voia sa faca schimb de pamânt. Inconjurat si apostrofat de sateni, barbatul a cedat, mai ales ca pamântul lui i-a revenit chiar persoanei care i-l muncea. „Sunt vreo trei agitatori care nu fac altceva decât sa se razgândeasca de doua, trei ori pe zi in privinta schimbului de pamânt. Pentru ca exista dreptate pe lumea asta, pamântul lui i-a revenit chiar lui Florea Boaba, omul care i-l muncea, si atunci nu a mai avut ce sa zica“, a povestit primarul Silisteanu.
Pentru sinistratii din Rast, bucata de pamânt pe care o primesc inseamna mult. Chiar daca toata munca lor este acum numai mâl si apa inverzita, oamenii au acum un reper. Acest lucru nu-l pot intelege insa decât ei, cei pentru care pamântul inseamna un nou inceput.
