Nu e prima oara ca vorbesc de ruptura dintre „România oficiala“ si „România reala“. Aceasta ruptura e veche si s-a agravat din ce in ce mai mult in ultimii ani. Cine e, cât de cât, atent la ce se intâmpla in „politichia“ de la noi isi da seama cu usurinta ca nu problemele reale ale României si primejdiile la care ele ne expun reprezinta grija politicienilor. Ei vad România doar sub forma de urna! Ca sursa a sansei lor de a ocupa diverse fotolii si de a utiliza politica in scop propriu sau de grup, invocând, bineinteles, „interesul national“. De aceea stau tot timpul cu ochii pe sondaje. Altceva nu-i intereseaza.
Dar niciodata, ca acum, n-a fost, parca, mai evidenta aceasta ruptura. Ce framânta guvernul, parlamentul, partidele si presedintia? Saracia din tara? Faptul ca mereu alti români isi iau lumea in cap, preferând sa munceasca la negru in Spania sau sa spele closete in Italia decât sa mai ramâna acasa? Preturile care cresc mereu? Nu. Grija politicienilor e cum sa faca sa câstige sau sa nu piarda la ruleta pe care le-o arata sondajele. Si la „dreapta“ si la „stânga“ se fac calcule, se discuta despre fuziuni, despre „poluri“, despre divorturi, ceea ce transforma scena politica intr-un fel de „bursa a demagogiei“.
Am zis „stânga“, dar tocmai „stânga“ nu exista, intr-o Românie cu peste zece milioane de saraci, potrivit ultimelor statistici. Sau exista numai cu numele. PSD se pretinde a fi „social-democrat“, dar PSD e partidul cu cea mai mare densitate de imbogatiti, care s-au folosit de compasiunea pentru saracie pentru a se capatui ei. A mai existat, la stânga, pâna acum un an, PD. Acesta, insa, s-a sculat, intr-o dimineata „social-democrat“, iar seara s-a culcat „popular“. Incât „stânga“ româneasca e, de fapt, un loc viran. Scaderea dramatica in sondaje a obligat PSD sa se uite, fie si numai cu coada ochiului, in oglinda. Si sa caute un colac de salvare. Dar daca, in acest colac de salvare vor vrea sa sara si „marii corupti“ (trecuti sau nu, inca, prin fata procurorilor de la „anti-coruptie“), naufragiul politic al falsei noastre „social-democratii“ devine o chestiune de timp.
Nici „la dreapta“ lucrurile nu arata mai bine. PD, legat cu sfori puternice de Palatul Cotroceni, face mare tapaj, in acest moment, pe tema intentiei de a aduna (din „resturi“ si din oportunismele mereu disponibile la noi) caramizi pentru construirea unui „pol de dreapta“, un mega-partid, un fel de PSD de culoare portocalie. Dar e PD, care s-ar vrea zidar-sef, un partid de dreapta, având in vedere trecutul sau fesenist? Sau, in România, doctrinele pot fi schimbate la garderoba in functie de rolul din spectacol? Singurul partid de dreapta existent, azi, in România e, dupa stiinta mea, PNL, care nici el nu traieste vremuri prea bune, din pricina ca unii din liderii lui au „ceva“ de rezolvat cu Parchetul, iar altii dau semne ca stau cu urechile ciulite spre Cotroceni.
Si-atunci, cine mai are grija „României reale?“ Politicienii, am vazut, au cu totul alte griji. Dar, cel putin, „România reala“ se preocupa de problemele sale? Ma tem ca nici in privinta asta nu se pot emite judecati prea pozitive. Poate, ma insel, dar impresia mea e ca „România reala“ seamana acum publicului din anticul Colosseum care urmarea, surescitat, luptele de gladiatori. La noi, spectacolul nu e cu gladiatori, ci cu perchezitii, arestari si catuse. In afara de gripa aviara nu se mai intâmpla, parca, nimic in „România reala“. Fiecare isi rezolva cum poate necazurile personale in cursul zilei, iar seara deschide televizorul sa vada ce mai e nou pe frontul anticoruptiei. A fost arestat Ovidiu Tender. Nu si Dinu Patriciu, deocamdata. Dar Copos si Mitrea? De ei nu se mai aude nimic. De fapt, anti-coruptia ramâne la nivel de spectacol. Dar pofta de sânge si catuse mentine tonusul românilor.
