http://www.youtube.com/watch?v=06rm_gNEBQQ
Sublocotenentul post-mortem Claudiu Constantin Vulpoiu, căzut la datorie în teatrul de operaţii din Afganistan pe 30 martie în urma unui atac sinucigaş, a fost înmormântat ieri, la Craiova, cu onoruri militare. Sute de oameni au venit să-l plângă şi să-i aducă un ultim omagiu „scorpionului negru“ la slujba oficiată de ÎPS Irineu.
Claudiu Constantin Vulpoiu şi-a găsit tragicul sfârşit în Afganistan, pe 30 martie, în timpul unei ultime misiuni în care a plecat în luna februarie. Viaţa i-a fost curmată în urma unui atac sinucigaş cu exploziv pe autostrada A1 Kabul-Kandahar, în care au mai fost răniţi cinci colegi. În urma sa au rămas familia îndurerată, colegii şi sute de alţi prieteni sau chiar necunoscuţi, care au venit să-l conducă pe ultimul drum ieri, la cimitirul Sineasca. La funeraliile sale au fost prezenţi reprezentanţi ai autorităţilor locale, dar şi ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, ministrul afacerilor interne, Gabriel Oprea, şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.
„Claudiu a scos primul scâncet chiar sub ochii mei“
Cu părinţii şi soţia distruşi de durere, singurul care a putut rosti câteva vorbe în amintirea lui Claudiu a fost unchiul său, Constantin Ciurlău. „Există momente în viaţa fiecăruia în care vorbele se adună greu. Este şi situaţia prezentă a mea, în primul rând pentru faptul că Claudiu a scos primul scâncet de viaţă chiar sub ochii mei. Din aceste motive, eu nu voi încerca să evoc viaţa şi personalitatea lui. Însăşi prezenţa dumneavoastră masivă aici mă scuteşte de acest lucru. Doresc să-l asigur pe Claudiu în faţa lui Dumnezeu că dragostea noastră îl însoţeşte în eternitate, acolo unde poate va avea prilejul să-şi întâlnească şi bunicii care l-au iubit ca pe lumina ochilor. Aş dori să fac acest lucru gândindu-mă la Claudiu ca fiu, ca soţ, ca tată, ca nepot, chiar ca unchi, să mă refer la Claudiu ca membru al acestei comunităţi de elită a societăţii româneşti, comunitatea ostăşească la modul cel mai cuprinzător, ca om care nu a pregetat să-şi asume riscuri deosebite pentru ca noi toţi să trăim într-o altă lume, mai bună, mai dreaptă, una pe care am vrea-o mai prosperă“, a spus unchiul său, vizibil afectat.
Trei focuri de armă, un ultim „la revedere“
Claudiu, care ar fi împlinit 36 de ani pe 20 mai, a lăsat în urmă o fetiţă de un an şi jumătate, Sara Maria, şi pe Elena, soţia sa. Pentru ele, a spus unchiul lui Claudiu, colegii săi trebuie să lupte în continuare. „Faţă de superiorii săi, faţă de bunii şi bravii săi camarazi, familia îşi exprimă întreaga gratitudine pentru ceea ce au făcut până acum, ce fac în momentul de faţă şi pentru ceea ce sunt convins că vor face în continuare pentru ca viaţa micuţei Sara-Maria şi a mamei sale, Elena, alături de aceia care le îndrăgesc cel mai mult să îşi urmeze cursul firesc. Aş vrea să îl rog pe Dumnezeu să îl binecuvânteze pe Claudiu, pe sublocotenentul post-mortem, erou Claudiu Constantin Vulpoiu, pentru tot ceea ce a făcut bun în viaţa lui, să-l ierte pentru ceea ce eventual a greşit, să-l aibă în pază pentru ceea ce va urma şi pentru veşnicia în care pleacă acum…“, a încheiat unchiul celui căzut.
Zeci de soldaţi au stat la stânga şi la dreapta lui Claudiu. Unii i-au fost alături în misiuni, alţii pur şi simplu l-au văzut sau au vorbit de câteva ori cu el. Nu l-au lăsat singur decât în ultimul moment, când plânsetele părinţilor şi ale soţiei, care strângea la piept steagul României, au rupt tăcerea din cimitir. Trei focuri de armă s-au înălţat la cer, în onoarea lui Claudiu şi, poate, a tuturor celor care, la un moment dat, au rostit şi vor rosti cuvintele care îi leagă pe viaţă de patrie: „Jur să-mi apăr ţara chiar cu preţul vieţii“…
