Romii din judeţul Olt, aproape 34.000 de recenzaţi oficial, s-au trezit că sunt, dintr-o dată, deosebit de importanţi pentru organizaţiile constituite la nivel naţional, aşa de importanţi încât, în ultimele zile, oaspeţi frumos îmbrăcaţi şi parfumaţi de la Bucureşti le-au călcat uliţele noroioase şi grădiniţele pline de mucegai, s-au interesat de cum o duc şi i-au mai şi invitat la Slatina, să-şi spună nemulţumirea în faţa reprezentanţilor instituţiilor statului. Totul a părut să meargă bine până vineri, 1 iulie, când au început discuţiile în cadrul mesei rotunde. Liderii Uniunii Naţionale a Comunităţilor de Romi (UNCR), prezenţi pentru prima dată în judeţul Olt, care s-au declarat bine intenţionaţi şi plini de elan să înceapă şi aici ce au exersat în multe alte judeţe (grădiniţe speciale şi grădiniţe multiculturale, burse pentru copiii etniei, formare profesională, mediere şi încadrare în muncă etc.) au reuşit din prima intervenţie să irite şi autorităţile invitate, dar şi pe colegii de la Partida Romilor. Afirmaţia care a inflamat spiritele a fost cea a preşedintelui UNCR, Florin Motoi, care a declarat că a descoperit deranjat faptul că reţelele de utilităţi se opresc totdeauna la limita cartierelor ţigăneşti, că ţiganii nu beneficiază nici măcar de piatră pe uliţe, iar în anumite grădiniţe nu şi-ar duce nicicum copiii, acestea fiind adevărate focare de infecţie. Ofensaţii au reclamat că au făcut atât cât le-a stat în putinţă pentru aceste comunităţi, fiind de acord însă că se poate mai mult.
Rom bogat, rom sărac…
E greu de lucrat cu romii, au spus-o şi au simţit-o pe pielea lor oficialităţile etniei, nereuşind să „strunească“ zecile de cetăţeni aduse în sală din Balş şi Caracal, în special, care au tot intrat şi au ieşit în cele peste două ore de dezbateri. Şefii din comunităţi, bine îmbrăcaţi, cu costume scumpe şi obrazul proaspăt ras, executanţii, oameni sărăcăcioşi, cu privirea supusă, pe care i-au trezit doar scurtele momente când li s-a dat iluzia că pot vorbi deschis despre ce-i doare. Unii s-au plâns că aşteaptă de ani întregi ca la Caracal, pe strada lor nereparată de când se ştiu, să nu se mai strângă apa până la genunchi la fiecare ploaie, să nu poată ieşi din curţi, şi chiar au ameninţat că răbdarea lor nu se întinde până la anu’, când vin alegerile. Alţii, cetăţeni din Balş, au reclamat că nu găsesc înţelegere şi ajutor să-şi repare casele, tinerii din Piatra-Olt ar vrea să se pregătească în meseria de ospătar, însă nu înţeleg de ce au fost selectaţi, după care cineva a uitat de ei… Probleme au şi autorităţile, care, stârnite să-şi spună la rândul lor opinia, aproape că nu s-ar mai fi oprit. Directorul Direcţiei de Administraţie Publică de la Primăria Caracal s-a văitat că nu se poate repara strada pentru că nu sunt bani, iar bani nu sunt pentru că romii, unii dintre ei cu vile impunătoare, au datorii şi de zeci de milioane de lei vechi în contul impozitelor neplătite. Romii, şi nu numai ei, nu-şi execută nici orele de muncă în folosul comunităţii, indiferent că sarcina le e impusă ca beneficiari ai ajutorului social sau ca urmare a unor sentinţe pentru că nu şi-au plătit cine ştie ce amenzi.
Ţiganii care îşi căsătoresc copiii de copii şi ţiganii care nu există
Alte două mari probleme ale romilor, „pe care ne-am hotărât să nu le mai tratăm cu mare diplomaţie“, au spus reprezentanţii UNCR, sunt obţinerea actelor de identitate şi căsătoriile „pretimpurii“. Peste 14.000 de cetăţeni din Olt nu deţin documente de identitate, iar marea lor majoritate sunt de etnie romă. Când, în sfârşit, sunt convinşi că nu e normal ca „ăsta micu’“, de 15 ani, să nu aibă nici măcar certificat de naştere, apare problema actelor de proprietate pentru imobile şi teren. Când s-ar putea rezolva şi asta, apare problema costurilor. Pe care nimeni, nici chiar domnii frumos îmbrăcaţi şi plini de bune intenţii de la Bucureşti nu sunt dispuşi s-o rezolve cu bani din buzunar sau din fondurile pe care le consumă prin organizaţii. Cealaltă mare problemă, căsătoria între copii care nici măcar adolescenţi nu sunt, unii dintre ei, în fapt tranzacţie între familii, s-o rezolve cine o şti. UNCR spune, cu glasul etnologului chiar, că nu e tradiţie ţigănească acest obicei de încuscrire a ţiganilor când copiii se joacă încă în ţărână, aşa că să înceteze să mai facă aşa ceva, că sunt pasibili de pedepse penale şi, în plus, le fac etnia de râs. Dacă nu cred, să le spună reprezentanţii statului că le vor lua din bătătură copilul şi-l vor duce în centrul de plasament până când face 18 ani, iar ei vor putrezi în puşcărie. Romii din sală mai că n-au râs de jocul de-a predicatorii ai celor de la masa din faţa lor. Ce e aia traumă psihică? se întreabă ţiganca măritată şi ea tot la 11 ani. De vină e baroneasa Nicholson – spune un şef de clan avut, care a crezut povestea cu tradiţia şi l-a lăsat pe Cioabă în pace când şi-a căsătorit fata minoră.
