Ion Tudor, şeful Poliţiei Locale din Târgu Jiu, vorbeşte într-un interviu acordat GdS despre cât de eficiente sunt amenzile, despre activitatea de ridicare a autoturismelor şi viitorul protocol care va fi semnat cu Poliţia Rutieră, prin care poliţiştii locali vor putea propune puncte de penalizare pentru conducătorii auto care încalcă legea.
GdS: Care este diferenţa dintre Poliţia Locală şi Poliţia Comunitară, dincolo de uniformă?
I.T.: Diferenţa constă, în primul rând, în concepţie. Poliţia Comunitară a provenit din foştii gardieni publici. Noua Poliţie Locală este o instituţie care are foarte multe trăsături comune cu poliţiile locale din Uniunea Europeană. Era normal să fie aşa, atâta timp cât am intrat în Uniunea Europeană.
GdS: Poliţia Locală are mai multe sau mai puţine atribuţii decât Poliţia Comunitară?
I.T.: Dacă la Poliţia Comunitară erau limitate competenţele şi atribuţiile, de data asta, prin organigramă, prin statul de funcţii, prin regulament, avem mult mai multe competenţe legate de control, de siguranţă rutieră şi de activităţile de ordine publică.
GdS: Mai mergeţi în misiuni cu pistoale închiriate?
I.T.: Poliţiile moderne, poliţiile locale din Uniunea Europeană şi din lume nu prea au pistoale. Au mai mult alte materiale în dotare pentru autoapărare sau pentru a-i convinge pe cei care sunt certaţi cu legea să se alinieze la un comportament civilizat. Era normal ca pistoalele să fie închiriate pentru că pentru noi a fost prioritară selectarea oamenilor, nu cumpărarea armelor. Apoi, prioritară a fost programa de pregătire şi perfecţionare a oamenilor, echipamentul şi într-un final dotarea cu pistoale cu glonţ. Noi avem arme cu gaze în proprietate şi, dacă până acum am avut 50 de pistoale închiriate, acum avem mai puţine. Sunt suficiente şi putem să ne descurcăm cu ele. Avem zece pistoale în total.
GdS: Ce cursuri de pregătire în domeniu au angajaţii Poliţiei Locale Târgu Jiu?
I.T.: Nu a existat o şcoală unde să fie pregătiţi agenţi pentru Poliţia Locală. Eu cred că s-au cam grăbit un pic legiuitorii când au înfiinţat Poliţia Comunitară sau, mai bine zis, nu s-au gândit mai devreme la activităţile pregătitoare acestei instituţii şi atunci s-a mers pe pregătirea necesară unui funcţionar public, care să desfăşoare activitate de poliţist comunitar şi ulterior poliţist local. Sigur că nu mai avem poliţişti fără studii liceale şi 70% – 75% sunt absolvenţi ai unei forme de învăţământ superior sau studenţi. Avem absolvenţi de şcoli militare, avem poliţişti care au făcut masteratul şi, zic eu, au un nivel de pregătire mediu spre ridicat. Urmează perioada de pregătire cu instituţii specializate în domeniu. Mă refer la Centrul de perfecţionare de la Sadu. Cu regret spun că o să rămână doar o catedră acolo şi practic se va desfiinţa. Va urma şi o pregătire practică la nivelul municipiului cu Poliţia Rutieră şi, desigur, pregătirea la locul de muncă, în baza planului pe care îl aprobăm trimestrial.
GdS: Ce vechime are maşina de intervenţie? Se poate angaja cu succes într-o misiune de urmărire?
I.T.: Mulţumim lui Dumnezeu că avem voinţă şi pe vremea lui Răposatu’ se făceau cu simţ de răspundere autoturismele. E veche, dacă am zis de Răposatu’. Avem şi câteva mai noi. Am primit gratuit câteva Dacii şi două autoturisme Aro de la instituţii publice şi încă trei maşini preluate de la câteva deconcentrate. Acum am înţeles că putem achiziţiona autoturisme pentru activitatea Poliţiei Locale, dar nu sunt bani. Aşteptăm şi programul „Rabla“. Două sau trei le schimbăm prin programul „Rabla“ şi cumpărăm două, dacă ne va da bani primăria. Să vedem dacă va funcţiona Programul „Rabla“ pentru instituţii.
Cu borcanul de murături pe Masa Tăcerii
GdS: Aveţi operele lui Brâncuşi sub pază? Cum se poartă vizitatorii cu operele?
I.T.:E o întrebare grea. Unii vin, privesc şi pleacă. Alţii se minunează, alţii nu au nici cea mai mică tresărire. Şi nu numai români de-ai noştri. Românii mai rămân cu ceva impresii, dar am fost surprins când un grup destul de mare de francezi nu s-a arătat interesat de valoarea operei. În ceea ce priveşte siguranţa, integritatea operei, din păcate am avut câteva situaţii destul de neplăcute şi care puteau să aibă urmări destul de grave. Am prins câteva persoane cu borcanul de murături şi cu sticla de ţuică pe Masa Tăcerii. Măsurile au fost drastice. I-am depistat când încercau să-şi scrie un număr de telefon pe Masă. La Coloană e un pic mai simplu pentru că stăm aproape de ei. Sper să nu se întâmple lucruri grave. Depinde acum şi de nivelul de cultură şi civilizaţie, dar şi de vigilenţa noastră. Operele sunt supravegheate video şi imaginile sunt puse pe internet. Cine vrea să vadă de peste mări şi ţări accesează. Tot aşa de bine vedem şi noi şi urmărim, supraveghem aceste opere.
GdS: Cât de util era ca primăria să îşi poată înfiinţa firma de pază Publica Guard?
I.T.: Era foarte utilă această firmă de pază. Din punct de vedere social ar fi rămas mai puţini oameni pe drumuri. Nu m-aş mai fi trezit acum prin instanţă şi să mă minunez de ce hotărâri văd. Au atacat în instanţă decizia de concediere şi unei doamne judecător i s-a părut că nu am procedat bine şi a constatat nulitatea înştiinţării de preaviz. Mie îmi pare rău, dar nu cred că vor face mare lucru. Ar fi interesant ca în baza hotărârilor judecătoreşti să mai crească numărul de poliţişti locali la Târgu Jiu.
GdS: Câte procese are instituţia pe care o conduceţi cu foştii angajaţi?
I.T.: În jur de 20. Sau nu, 20 au fost, pentru că unele s-au mai suspendat între timp. Acum sunt două pe rol la Târgu Jiu şi două la Curtea de Apel, la Craiova. Bineînţeles că mai sunt şi multe plângeri penale. Asta este.
GdS: Ce s-a întâmplat cu cei 200 de poliţişti comunitari concediaţi?
I.T.: Nu au fost 200, ci 170. Mulţi dintre ei au plecat în şomaj. Unii s-au angajat la firme de pază, alţii stau toată ziua pe scările Tribunalului, dar îi înţeleg şi nu pot să fac nimic pentru ei, iar alţii fac mereu reclamaţii. Cei mai mulţi îşi văd de treabă. A fost destul de dificilă restructurarea pentru ei. Au trecut de la Gardienii Publici la Poliţia Comunitară şi s-a ajuns la Poliţia Locală. Acum, Poliţia Locală nu mai are decât 150 de locuri. Orice loc în plus înseamnă încălcarea ordonanţei şi, deci, o faptă penală. Selecţia s-a făcut simplu la noi: cei de la pază au plecat şi au rămas funcţionarii publici. Cei care au rămas au susţinut un examen, nu un concurs, pentru ocuparea postului. E jenant să vezi că unii dintre ei nu au reuşit să facă decât 25 de puncte, adică nota 2,5 sau 3.
GdS: Au existat mereu voci în rândul subalternilor care v-au contestat metodele de a conduce? Se mai regăsesc vocile respective şi după restructurare?
I.T.: Unii m-au contestat, e dreptul lor. Într-un asemenea serviciu trebuie ordine, disciplină şi respect. La noi e tradiţie şi nu numai la noi, la Poliţia Locală, la noi, la români: când se dă şeful la subordonat, ori are ceva cu subordonatul respectiv, ori subordonatul îl reclamă imediat pe şef. Important este că reuşim să ne achităm de cele mai multe ori de atribuţiile profesionale pe care le avem. Judecătorul nostru suprem e Dumnezeu. Şi cetăţeanul. Am avut un fost subordonat care a rămas la Poliţia Locală, dar şi-a dat demisia. Nu a fost constrâns, şi-a dat probabil seama că e greu să încerce să fenteze mereu activitatea şi nu şi-a mai găsit locul la noi. Şi l-a găsit în altă parte şi îi doresc succes.
GdS: Cu câţi dintre angajaţi sunteţi rudă şi câţi au domiciliul în comuna Leleşti, în care locuiţi?
I.T.: Cu toată lumea sunt rudă şi prieten. În comuna Leleşti? Cristi Popa, care are o funcţie de conducere, nu e nici o problemă că îi dau numele. Este căsătorit în comuna Leleşti. Nu sunt rudă, deşi mi-ar plăcea, dar asta este. Fiul meu, Gabi Tudor. Nu stă în comuna Leleşti, dar e angajat în Poliţia Locală. Şi mai avem o referentă care este din comuna Leleşti, dar nu este rudă şi apoi rudele ni le dă Dumnezeu, nu ni le alegem noi. Mai rău este cu prietenii. Şi apoi, şi cetăţenii din comuna Leleşti au dreptul să muncească.
Amenzile au efect zero în cazul cerşetorilor
GdS: Din când în când „cazurile sociale“ sunt scutite de amendă?
I.T.: Din când în când agentul constatator este suveran şi hotărăşte. Dacă legiuitorul îţi dă posibilitatea să îi dai avertisment, e normal ca agentul constatator să facă acest lucru. Am avut situaţii în care un cetăţean şi-a adus mama la spital şi şi-a lăsat maşina la trei metri de poarta spitalului. Nu cred că a fost o faptă atât de gravă. Omul a fost forţat de împrejurări până la urmă. Eu nu apreciez numărul amenzilor.
GdS: Cât de eficientă e amenda împotriva cerşetorilor?
I.T.: Zero. Sau aproape zero, pentru că în 99% din cazuri cerşetorii sunt greu de găsit la domiciliu. Cei mai mulţi dintre ei vin în Târgu Jiu din alte localităţi şi nu au asupra lor nici un act de identitate. Foarte greu îi identificăm cu ajutorul poliţiei naţionale, cu poliţiştii de la Traficul Feroviar. Îi şi expediem în localitatea în care au domiciliul. Deci amenzile în cazurile respective sunt aproape zero ca efect.
GdS: Câte furturi se înregistrează zilnic la Târgu Jiu? Ni se prezintă zilnic hoţi de maşini de buzunare, din magazine…
I.T.: Poliţia naţională se ocupă de centralizare, dar şi noi ştim de aceste statistici. Numărul a scăzut în ultima perioadă. În cazurile de vandalizare şi de distrugere, oamenilor a început să le fie frică de braţul legii: una este să rupi o panseluţă şi alta e să rupi o bancă. Dacă cerşetorul întinde mâna, îi dai. Dacă nu îi dai, probabil că te înjură… Dar dacă rupi o bancă, fapta e mult mai gravă. Mai sunt distruse proiectoarele pe la opere, mobilierul stradal, spaţiile verzi, coşurile de gunoi, automatele de bilete, pomişorii. Dar de câţiva ani, pomii au crescut şi sunt mai greu de rupt.
GdS: În ce procent sunt contestate amenzile pe care le aplicaţi? Care este cea mai mare amendă aplicată până acum?
I.T.: La noi, cea mai mare amendă a fost de 2.000 de lei. Cel care a primit-o a contestat-o şi a transformat-o în avertisment pentru că a fost precaut şi isteţ. După ce a descărcat resturile de materiale, l-am prins, l-am identificat cu metodele specifice muncii de poliţie locală. Omul şi-a dat seama că a greşit şi s-a dus şi a încărcat deşeurile şi a făcut curat. După ce a luat amendă a făcut contestaţie. Nu rezolvi mare lucru cu amenda: dacă e foarte mare, nu plăteşte. Dacă e foarte mică, pentru un agent economic bogat, pe picioarele lui, puternic, 50 de lei sunt ca şi cum nu ar fi. Noi acum am reanalizat şi am reeditat o hotărâre de consiliu, în prima fază pe circulaţie, şi am ajuns la amenzi un pic mai mari, până la 1.000 de lei, în funcţie de faptă. Dacă aruncă gunoiul în albia râului, dai degeaba amendă, că fapta s-a produs. Cineva trebuie să vină până la urmă să ridice deşeurile.
GdS: Când vom scăpa de căruţaşi?
I.T.: Niciodată. Niciunde nu s-a scăpat de căruţaşi, dar în alte ţări au locuri special amenajate pe unde să circule.
GdS: Cât de mult vă puteţi „întinde“ să aplicaţi amenzi, în cazul încălcării regulilor în domeniul circulaţiei rutiere pe domeniul public?
I.T.: Strict cât prevede legea: opririle, accesul pe interzis, gabaritul, circulaţia pe trotuare, mopede, pietoni. Cam atât.
GdS: Care sunt categoriile de participanţi la trafic pe care le puteţi amenda?
I.T.: Tot ce înseamnă participant la trafic poate fi amendat de noi. Sunt nişte reguli stricte, clare. Nu pot să-l opresc pe un bulevard dacă este liber să circule. Dacă intră pe interzis sau pe domeniul public sau în zonă rezidenţială, îl opresc. E vorba de autovehicule. În schimb – mopedurile, căruţele, bicicletele. Putem să îi oprim şi să îi amendăm.
GdS: Macaraua va ridica şi jeepuri sau doar maşini mai ieftine?
I.T.: Noi avem la Târgu Jiu o macara mai ieftină şi ridică şi jeepuri. Maşina a fost adusă recent de la Bucureşti, cu avize de la ISCIR. Să vedem dacă nu o să avem surprize când ridicăm jeepuri. Acum, macaraua poate ridica şi mai multe tone. Avem caracatiţa pe care o montăm pe roţi şi în scurt timp vom putea identifica proprietarul în baza numărului de înmatriculare şi putem să dispunem sancţiuni.
GdS: Care măsură este mai la îndemână: blocarea roţilor sau ridicarea autoturismului?
I.T.: Măsura cea mai la îndemână este să îi dai amendă pe loc. Sunt situaţii în care este nevoie să o ridici pentru că blochează circulaţia, căi de acces. E nevoie să o blochezi când nu poţi să o identifici, când e din altă localitate. Toate sunt benefice. În teren, agentul se orientează. Mai sigure sunt ridicarea şi blocarea pentru că ai ridicat-o, ai plecat cu ea şi ai băgat-o în calculator – e greu de întors din drum. Şi când ai blocat-o la fel. Trebuie să fie un motiv bine întemeiat să nu îi iei 50 de lei pentru această operaţiune de deblocare. Conducătorii auto trebuie să mulţumească pentru că e doar atât. Urmează să desfăşurăm operaţiuni şi de propunere a luării punctelor şi atunci ce o să mai facă?
GdS: Veţi semna un protocol cu Poliţia Rutieră. Ce prevederi are respectivul protocol?
I.T.: Protocolul este realizat şi urmează să fie semnat. Vom desfăşura activităţi comune de patrulare în echipe mixte, fluidizare a traficului şi mai există o componentă de instruire. Urmează, de fapt, instruirea operatorilor cu puncte, care or să propună puncte de penalizare. Vom lucra întâi „la rece“. După aceea vor fi două cadre care să opereze pe calculator activitatea de propunere a punctelor de penalizare.
GdS: Politică mai faceţi sau faceţi cât să nu aveţi probleme cu şefia Poliţiei Locale?
I.T.: Din păcate, aşa e în ţara noastră cu politica. Apropo, pe vremea lui Ceauşescu a fost programată o vizită în China. Şi chinezii, în câteva ore, şi-au propus să înveţe o melodie „Românie, Românie“. O solistă de-a lor şi formaţia, taraful au învăţat melodia.
GdS: Aţi văzut Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu?
I.T.: Nu trebuia să văd filmul. Am trăit câţiva ani buni pe vremea când Nicolae Ceauşescu a condus destinele acestei ţări. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am trăit în acea perioadă şi am învăţat multe.
GdS: La filaj?
I.T.: La filaj? Ce e ăla filaj? La Confecţia, la Filatura?! Sigur, ca să răspund la întrebarea cu politica. Dacă nu faci politică, nu ai acces la funcţie. Acum, dacă eşti la Poliţia Locală nu trebuie să mai faci politică. Şi dacă peste doi ani se schimbă roata, ce faci? Noi nu suntem pregătiţi din punctul ăsta de vedere. Cei care sunt funcţionari publici îi laşi. Nu contează că guvernul e roşu, galben, verde sau albastru sau, mă rog, altă culoare. Legiuitorul e clar: poliţiştii locali nu au voie să facă politică, dar e greşit. Primarul municipiului Târgu Jiu, primarul municipiului Craiova, primarul municipiului Bucureşti sunt şefil direcţi ai Poliţiei Locale. Poliţia Locală se subordonează Consiliului Local şi, implicit, trebuie să urmărească modul de transpunere în practică a activităţii Consiliului Local. Dacă primarul este de stânga, clar în activitatea pe care o desfăşori trebuie să faci politică de stânga. Nu poţi să fii tu de dreapta şi primarul de stânga.
GdS: Aţi trăit o parte din viaţă în Craiova. Mai aveţi prieteni în Craiova?
I.T.: Sigur că mai am mulţi prieteni la Craiova. Mă mândresc că am stat zece ani în Bănie. A fost o perioadă frumoasă. Eram în floarea vârstei, dar şi într-o perioadă în care Craiova reprezenta ceva pentru noi, pentru olteni. Sigur, ca şi acum, dar mă mândresc şi mai mult când mă întâlnesc cu foştii vecini, cu prietenii de acum, cu foştii prieteni şi aceştia nu m-au uitat. Anual ne vedem la Craiova cu ocazia unui eveniment deosebit. Nu dau nume de persoane, nici de instituţii, dar să ne mai vedem de vreo 20 – 25 de ori de acum înainte.
