Mizele razboiului

Revin astazi la problema razboiului din Irak, nu pentru ca mi-as fi schimbat cumva pozitia fata de articolul de acum citeva saptamini, ci pentru ca as vrea sa pun in discutie un alt aspect decit lupta impotriva dictaturilor si dictatorilor. De altfel, articolul de acum o luna, intitulat „Monstrii trecutului“, a stirnit ceva senzatie. Aceasta este de fapt bucuria oricarui editorialist, sa vada ca oamenii ii citesc materialele si reactioneaza la ele. Pe Forumul GdS sau pe e-mail am primit reactii interesante, unele dure, pacifiste („cum poti sa aprobi un razboi, cind el produce numai moarte si suferinta?“), altele aprobatoare, dar numai din punct de vedere politic („sintem cu americanii, trebuie sa cintam ca ei“). Ambele pozitii sint reale, dar nu ma reprezinta. Intr-adevar, orice razboi inseamna moarte si distrugere, dar mai distrugatoare decit orice razboi impotriva dictaturii este chiar o dictatura. Iar faptul ca am intrat, incet si ezitant, in rindul lumii si facem parte din NATO, iar in curind si din Uniunea Europeana nu ne scuteste de nevoia de a avea o filosofie politica proprie si un sistem de valori adaptat spiritului public din Romania. Aliat nu inseamna dominat. Decit daca vrei sa fii dominat. Si sper ca nimeni, niciodata, in Romania nu va mai dori sa fie dominat, oricit de blinda si democratica ar fi forta respectiva.

Subiectul de astazi este insa diferit. Dupa emotiile initiale, cu inspectorii ONU care nu sint lasati sa lucreze in Irak, cu declaratiile jignitoare ale presedintelui Frantei, Jacques Chirac, la adresa Romaniei si a Bulgariei, cu bilbiielile celui mai slab cancelar german de dupa razboi, Gerhard Schroder, incapabil sa exprime in limba germana ce vrea pentru Germania si Europa, presa internationala este inundata, ca la comanda, de argumente economice si financiare ale lipsei de sprijin a europenilor pentru interventia americano-britanica din Irak. Europenii stiu sa foloseasca tehnicile comunicarii prin mass-media, deopotriva cu americanii.

In aceste materiale se spun lucruri tari. Ca Statele Unite sint cea mai indatorata tara din lume si ca Fondul Monetar International nu i-ar acorda niciodata un acord stand-by, pentru ca au finantele publice intr-o dezordine absoluta, plus o coruptie masiva. Asa este. Firmele si gospodariile din SUA au datorii de 17 trilioane de dolari, sau 17 mii de miliarde de dolari. Guvernul federal american are datorii de 3,5 trilioane de dolari sau 3.500 de miliarde de dolari. Scriu ambele cifre aritmetic, dar nu stiu daca nu maninc spatiul editorial degeaba, ca tot nu putem pricepe cifrele: 17.000.000.000.000 de dolari datoria civila, 3.500.000.000.000 de dolari datoria federala. Proportional, la populatia Romaniei, Guvernul Romaniei ar trebui sa aiba datorii de 1,1 trilioane de dolari sau 1.100 de miliarde de dolari. Nu are decit 1,3 % din aceasta suma, adica vreo 14 miliarde de dolari. Si tot e un cosmar. Daca facem si raportul de productivitate, care este cam de 1 la 10 intre economia Romaniei si economia americana, datoria Romaniei ar trebui sa fie de vreo 10 ori mai mare, adica vreo 110 miliarde de dolari pentru a ajunge la stadiul catastrofei finantelor publice americane. Am avea autostrazi, politie performanta, armata superechipata, justitie bine platita, cladiri publice impunatoare, apa curenta si canalizare in fiecare casa si cite alte minuni ale civilizatiei. La fel cu firmele si gospodariile din Romania. Noi ne plingem de datorii acasa, dar o gospodarie americana medie are 110 mii de dolari datorie, la venituri de 50 de mii de dolari pe an, in timp ce o gospodarie medie din Romania are datorii de 500 de dolari, la venituri de 5.000 de dolari pe an. La nivelul firmelor nu mai vorbim. Statul roman ne omoara cu taxele, dar tot nu a reusit sa inglodeze in datorii firmele din Romania asa cum a reusit statul american, care are un cod fiscal care permite bogatilor sa nu plateasca nimic, iar saracilor sa plateasca cincizeci la suta din ce incaseaza. Statul american a reusit sa se indatoreze atit de mult pentru ca dolarul este moneda mondiala. Toata lumea are nevoie de dolari, deci guvernul american tipareste bancnote de 100 de dolari, care il costa 3 centi bucata, si are citi bani vrea.

Toate acestea erau bine cunoscute, chiar daca nu grozav de mediatizate. Ceva fundamental s-a schimbat insa in ultimii trei ani, iar politicienii americani sint ultimii care inteleg, ca de obicei. A aparut euro. Au disparut silingul austriac, marca germana, lira italiana, francul francez, guldenul olandez si cite altele si a aparut o moneda unica pentru peste 300 de milioane de consumatori. La inceput, nimeni nu a crezut in aceasta moneda. Euro a fost prilej de glume sinistre cind a aparut. Acum insa, euro devine din ce in ce mai solicitat. Lumea cumpara euro, pentru ca se sprijina pe o economie solida, mare, cu inflatie mica si fara datorii excesive: economia europeana. Ca urmare, euro creste, iar dolarul scade. Dolarul scade pentru ca Bush a cistigat alegerile asa cum le-a cistigat, pentru ca SUA s-a dovedit vulnerabila la atacuri teroriste, pentru ca si-a pierdut aproape toti aliatii militari, in afara Marii Britanii, Spaniei, Israelului (o tara insa asistata) si Romaniei, pentru ca economia americana nu reuseste sa produca decit pierderi de la an la an. Dolarul scade pentru ca politicienii de la Washington, in loc sa se ocupe de starea finantelor publice, finanteaza razboaie. Daca pierde razboiul din Irak, SUA s-ar putea sa devina pentru mult timp o tara din lumea a treia, un fel de Iugoslavie, cu secesiuni de state mai bogate fata de cele sarace, cu dictatori locali ridicindu-se cu Biblia in mina impotriva coruptiei federale. Daca SUA pierde razboiul din Irak, Turcia, Ucraina, Moldova si Rusia nu vor fi niciodata parte din Uniunea Europeana, euro se va intari foarte mult, ceea ce va reduce exporturile europene si va crea inflatie si saracie in Europa. In plus, Orientul Mijlociu va ramine in mina unor dezaxati politici, amenintind intreaga lume. Dar daca SUA ar cistiga razboiul din Irak cu ajutor european, europenii ar avea tot dreptul sa ceara guvernului federal american sa se uite in propria ograda, deoarece a devenit un factor de instabilitate economica si financiara la scara planetara. De aceea europenii trebuie sa-l sprijine pe acest nefericit presedinte Bush: ca sa elimine dictaturile si sa aiba un cuvint de spus in reducerea datoriilor federale din SUA. Fostele colonii britanice, franceze, spaniole si portugheze din America de Nord au nevoie de ajutorul fostei metropole. S-au incurcat in propriile greseli.

Nu este vorba despre petrol.