Barilul de petrol s-a ieftinit la mai mult de jumătate din preţ, dar Distrigaz Sud cere scumpirea gazelor naturale, chiar dacă preţul gazului pe plan internaţional se stabileşte în funcţie de cel al petrolului şi al derivatelor. GdS a aflat de ce nu se ieftineşte acum gazul.
Preţul petrolului pe pieţele internaţionale a scăzut zilele trecute la 62 de dolari pe baril – minimul ultimelor 13 luni, după ce la începutul lunii octombrie urcase la maximul de 147 de dolari. Cum la fiecare scumpire a petrolului producătorii de carburanţi majorează preţurile produselor la pompă, de două săptămâni, de când a început să scadă preţul barilului de petrol, am asistat la ieftiniri repetate ale benzinei şi motorinei. Numai că mai există un produs al cărui preţ se calculează în funcţie de cotaţiile petrolului, gazele naturale, însă, în loc să scadă preţul în această perioadă, se cere majorarea lui. Furnizorul de gaze naturale din sudul ţării, Distrigaz Sud SA, a solicitat recent o nouă creştere a tarifelor la gazele naturale livrate populaţiei, invocând faptul că gazele de import s-au scumpit. De ce s-au majorat costurile gazelor aduse de la ruşi, în contextul în care petrolul s-a ieftinit destul de mult, rămâne o enigmă pentru consumatorul de rând, care vrea să ştie cum trece peste iarna ce se apropie, la costuri cât mai mici.
Distrigaz ne abureşte până în 2009
Distrigaz Sud motivează că, dacă petrolul se menţine la preţurile scăzute de acum, clientul de rând ar putea simţi ieftinirile abia la jumătatea anului 2009. „Preţul gazului importat se calculează ca o valoare medie pe ultimele nouă luni a cotaţiilor petroliere pentru diferite produse derivate. În condiţiile în care preţul barilului de petrol îşi menţine valoarea actuală, vom avea un impact al acestei scăderi în primul semestru 2009“, a anunţat, pentru GdS, George Carpov, ataşat de presă la Distrigaz Sud.
Deocamdată, ne pasc scumpirile?
Până să vadă consumatorul casnic ieftiniri, trebuie să vadă ce se va întâmpla cu gazul de la 1 ianuarie 2009. Distrigaz cere scumpirea gazelor de la începutul anului viitor, pe motiv că în România este recunoscut un preţ sub cel de achiziţie de la import pe care îl plăteşte compania. Aspect ce înseamnă pierderi pentru furnizorul de gaze. Pe trimestrul IV din acest an, gazul de import este vândut către Distrigaz la 548 de dolari/mia de metri cubi, pe când Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) recunoaşte 495 de dolari la 1.000 de metri cubi. Pierderile se recuperează de la client, spune furnizorul de gaze, deşi doar 40% din gazul livrat în ţară provine din import, iar 60% – din producţia internă. Cel din urmă nu a suferit anul acesta majorări de tarife. „Conform metodologiei, aceste pierderi trebuie recunoscute în viitoarele tarife. Pentru consumator, cu cât se amână mai mult aplicarea metodologiei de tarifare, ale cărei efecte sunt graduale, cu atât situaţia va fi mai dificilă din cauza impactului social şi economic“, a adăugat reprezentantul Distrigaz Sud.
Compania face presiuni la nivel naţional ca de la 1 ianuarie să crească preţurile la acest produs.
