Dumitru Velea: „Din tara capuselor“

Nici nu a trecut o luna de la aparitia volumului de versuri „LOCUL GOL / Imagini trezite“ de Dumitru Velea, ca i-a aparut o noua carte, care este dedicata „celor jertfiti in subteran si celor aflati pe moarte“. Ea este intitulata „Din tara capuselor“ si este prefatata de criticul literar Marian Barbu. Acesta apreciaza ca volumul „apare ca o scena turnanta, vizind tragicul de toate zilele“, asemuindu-l cu Maurice Maeterlink. „Simbol unic, de o originalitate nemaiintilnita in literatura lumii, capusele inchid un orizont si un spatiu al parazitilor care se dezvolta dupa alte legi si convietuiesc in turme, orice individ al grupului dind semnale de chemare pentru semeni dupa criterii care scapa de sub controlul ratiunii omului“, mai sustine Marian Barbu. Nu-mi propun sa fac o analiza a acestui text. Una peste alta, autorul prefatei conchide: „Din tara capuselor ramine o carte de exceptie nu numai in palmaresul poetului Dumitru Velea, ci si al liricii actuale, ca si al celei de miine.“

Asa cum i-a obisnuit pe cititorii de poezie, autorul are in aceasta ultima aparitie editoriala – la Scrisul Romanesc din Craiova – aproape toate „ingredientele“ unui text poetic adevarat: „Dumnezeu l-a framintat pe miner din carbune, / si cind a suflat peste el, / – l-a aprins!“ („Metoda ucigasa“ – In memoriam / Celor Zece din subteranul Minei Vulcan, / 15 mai 2002). Numai ca nimeni nu poate nega, prin insasi omagiul declarat al poetului, ca poeziile din aceasta carte apartin evenimentului deja implinit, pentru a nu le „defini“ ocazionale. Daca textele ar fi stat mai mult timp „la dospit“, cu siguranta Dumitru Velea ar fi scris altfel.