Este extrema stângă pe cale să înlocuiască extrema dreaptă ca „paria” a politicii franceze? Întrebarea devine inevitabilă după uciderea, la Lyon, a studentului naționalist Quentin Deranque, atac atribuit unor presupuşi militanţi de extremă stângă.
Deranque a fost ucis pe 12 februarie, după un protest universitar de mici dimensiuni organizat de activiste feministe de extremă dreapta, pe care acesta urma să le asigure protecţia. Imaginile filmate cu telefonul mobil îl arată lovit în mod repetat cu pumnii şi picioarele de tineri mascaţi. Studentul a murit ulterior din cauza rănilor grave la cap.
De atunci, un val de condamnări s-a îndreptat către principalul partid al stângii radicale, La France Insoumise (LFI), şi către liderul său, Jean-Luc Mélenchon. Formaţiunea deţine aproximativ 70 de mandate în Adunarea Naţională, care numără 577 de deputaţi.
Crimă cu impact politic major în Franța
Cei şapte suspecţi inculpaţi în acest caz erau membri sau apropiaţi ai organizaţiei La Jeune Garde („Tânăra Gardă”), structură care asigura securitatea LFI înainte de a fi interzisă anul trecut.
Unul dintre suspecţi, Jacques-Elie Favrot, era asistent parlamentar al deputatului LFI Raphaël Arnault, fondatorul organizaţiei în 2018. Favrot este acuzat de complicitate la crimă prin instigare, nu de participare directă la agresiunea fatală. În schimb, Adrian Besseyre — despre care avocatul său afirmă că a lucrat şi în echipa lui Arnault — se numără printre cei acuzaţi de omor.
Toţi suspecţii neagă intenţia de a ucide. Doi au refuzat să dea declaraţii, iar ceilalţi au recunoscut că s-au aflat la faţa locului, unii admiţând că au aplicat lovituri.
Extrema stângă, sub presiune publică și mediatică
Timp de aproape 50 de ani, consensul politic francez a fost că partidul ostracizat pentru legături cu extremismul se află la extrema dreaptă – Frontul Naţional şi succesorul său, Rassemblement National (RN).
Evenimentele recente ar putea însă răsturna această logică, consolidând procesul de „de-demonizare” urmărit de lidera RN, Marine Le Pen, şi mutând stigmatul politic asupra stângii radicale.
Implicaţiile pentru viitoarele alegeri ar putea fi majore.
Atât RN, cât şi LFI contestă consensul politic care a dominat Franţa în ultimele decenii, însă din direcţii opuse. RN promovează prioritatea intereselor cetăţenilor francezi şi adoptă o linie dură privind imigraţia şi criminalitatea, în timp ce LFI susţine o viziune socială inspirată din tradiţia marxistă şi pune accent pe apărarea unei clase muncitoare tot mai diverse etnic.
Pe plan economic, diferenţele dintre cele două formaţiuni nu sunt radicale, însă în chestiunile identitare opoziţia este profundă. În conflictul din Gaza, LFI a refuzat să condamne atacurile Hamas din 7 octombrie, în timp ce RN — în pofida trecutului său controversat — adoptă o poziţie tot mai favorabilă Israelului.
Dacă stigmatul politic se mută de la extrema dreaptă la extrema stângă, echilibrul electoral francez ar putea fi modificat profund.
Se prăbușește „cordonul sanitar” anti-extremă dreaptă?
Până acum, RN a fost ţinut la distanţă printr-un „cordon sanitar” politic: celelalte partide colaborau între ele pentru a împiedica accesul extremei drepte la putere. Deşi RN este unul dintre cele mai populare partide, alianţele tactice ale adversarilor au blocat constant obţinerea unei majorităţi.
Un exemplu clar a fost reprezentat de alegerile legislative din 2024, convocate după dizolvarea Adunării Naţionale de către preşedintele Emmanuel Macron. Deşi RN a câştigat primul tur, retragerile strategice ale candidaţilor centrişti şi de stânga au concentrat votul anti-RN şi au împiedicat victoria finală.
Această strategie a fost posibilă deoarece LFI era considerată parte a „arcului republican”, adică o forţă politică acceptabilă pentru alianţe.
Dar dacă acest statut începe să se erodeze?
Dacă socialiştii şi centriştii refuză cooperarea cu LFI, mecanismul care bloca extrema dreaptă riscă să se prăbuşească. Într-un asemenea scenariu, conservatorii republicani ar putea începe colaborări deschise cu RN, apropiind extrema dreaptă de mainstreamul politic.
Primele efecte s-ar putea vedea deja la alegerile municipale din Franţa, iar impactul real ar putea deveni decisiv la alegerile prezidenţiale şi parlamentare din 2027.
Comentatorul Guillaume Tabard a scris în Le Figaro că „de la moartea lui Quentin Deranque, peisajul politic s-a schimbat”, afirmând că partidul lui Mélenchon a devenit „formaţiunea cea mai condamnată în politică şi în mass-media”.
Pentru RN, situaţia reprezintă o oportunitate majoră după decenii în care stigmatul extremismului i-a aparţinut aproape exclusiv, potrivit BBC.
Marine Le Pen, avantaj neașteptat înainte de alegeri
În mod paradoxal, liderii RN, Marine Le Pen şi Jordan Bardella, nici nu trebuie să intervină activ în dezbatere, deoarece criticile la adresa LFI vin acum din partea întregii clase politice.
Situaţia este complicată pentru stânga moderată, prinsă între necesitatea de a se distanţa de LFI şi reflexul tradiţional de a nu legitima extrema dreaptă.
Fostul prim-ministru Dominique de Villepin a avertizat că focalizarea exclusivă asupra criticării LFI riscă să ofere RN exact ceea ce a urmărit mereu: „aparenţa de normalitate”.
Citește și: (VIDEO) Rețea de trafic de cocaină destructurată în Oltenia! Trei bărbați arestați preventiv
