De ce te-ai grăbit, Zoli?

Orice moarte este nedreaptă, iar a lui Zoltan Crişan este cu atât mai de neînţeles şi acum, la patru ani de la decesul, pe 14 octombrie 2003, al fostului internaţional al Universităţii. Este înmormântat în cimitirul Sineasca, acolo unde se mai odihnesc, printre alţii, portarul Cristi Neamţu şi medicul „Craiovei Maxima“, Vasile Frînculescu. Despre Zoli Crişan s-au scris două cărţi, dar viaţa lui ar putea fi subiectul unui scenariu de film. „Unde încap fericirea şi tragedia lui Zoltan Crişan? În câteva versuri şchioape sub greutatea propriei demagogii? În caseta tehnică sau în statistici postume? Crişan a fost, în inima Universităţii, un roman fascinant, iar noi am început să citim când era prea târziu“, afirma scriitorul Traian Ungureanu, în prefaţa cărţii „Patimile lui Crişan“, Editura de Sud, 2004.
Născut în Oradea, Crişan, maghiar de origine, a debutat în fotbal la Minerul Baia Mare, iar la Universitatea a ajuns în 1974, an în care a debutat şi în echipa naţională. Cu Ştiinţa a cucerit două titluri naţionale, patru Cupe ale României, a fost sfertfinalist al Cupei Campionilor Europeni şi semifinalist al Cupei UEFA, în Cupele Europene jucând în 30 de partide şi marcând cinci goluri. În prima ligă din România a mai evoluat la FC Bihor, FC Olt şi Chimia Râmnicu Vâlcea. Crişan a avut însă o viaţă extrasportivă destul de dezordonată, iar fosta soţie i-a marcat în sens negativ destinul. În ultimii ani de viaţă, bolnav, nu a avut voinţa să treacă peste anumite necazuri din viaţa familială, fiind nepăsător cu propria-i sănătate, ajungând, după spusele medicilor, bolnav incurabil. Ilie Balaci spunea: „Am senzaţia că Zoli Crişan nu şi-a dorit să trăiască! Întotdeauna am avut bănuiala că el ar vrea să încheie conturile cu viaţa“. Astăzi, Zoli Crişan ar fi împlinit 52 de ani.