Dacă nu e fotbal, „părăsiţi“ Craiova!

Liga I debutează în acest week-end, iar toţi microbiştii aşteaptă cu nerăbdare să ia cu asalt stadioanele. Toţi, mai puţini cei care ţin cu Universitatea, deoarece emo-ultraşia se plăteşte, iar scaunele aruncate în teren la meciul cu Steaua ne aduc două etape cu porţile închise. Nu ştiu cât de folositoare au fost cele două scaune în momentul acela, dar, dacă acum am avea spectatori, prezenţa lor ar contribui la obţinerea unor rezultate bune în primele etape.
Iar dacă fotbal nu se poate viziona decât la televizor, această interdicţie oferă suporterului oltean posibilitatea părăsirii acestei urbe „înfloritoare“ şi plecarea în vacanţă. Pentru că doar să fii nebun sau într-un impas (lipsa banilor ori serviciul) să preferi să rămâi în Craiova vara!
Lipsit de fotbal, ce îi mai trebuie craioveanului să stea în oraş? Comportamentul unei părţi a concitadinilor lasă de dorit. Avem celebrele fiţe, care costă destul de mult, dar de care te împiedici la fiecare intersecţie, când nu mai ai loc să treci de maşini luxoase „plantate“ la vedere, dar unde nu bate „ochiul aprig“ al poliţiei. Avem celebrele ţigăneli, „cu lanţuri pe afară“, plus scandaluri armate care îşi lasă amprenta asupra imaginii oraşului, şi aşa nu tocmai luminoasă. Mai sunt şi canicula, şi înghesuiala din trafic.
În concluzie, avem toate argumentele să ne părăsim casele şi să plecăm cât mai departe de civilizaţie, dacă tot ceea ce se întâmplă în Bănie mai poate fi numit civilizaţie.
Şi dacă tot am ajuns la civilizaţie, vreau să semnalez un mic incident de la meciul de prezentare cu Jiul Petroşani. Căldura destul de mare de la ora jocului, plus lipsa apei de la tribuna I au provocat o migraţie, întocmai ca în savana africană, a suporterilor către tribuna oficială, unde sperau cu toţii să găsească apă de vânzare. Curaj nebun, după cum am aflat pe urmă. Căci, dacă din greşeală am crezut că apa din frigidere este pentru lumea prezentă la meci, am aflat mai apoi că era pentru protocol. Bine că nu am mai insistat, că puteam să luăm şi bătaie de la indianul Ceafă Groasă, postat în drum pentru a stârpi mulţimea însetată. Cu aşa comportament, nu e de mirare că nici la meciurile amicale nu vine lumea.
Despre Universitatea – Jiul foarte multe nu se pot spune, adică presupun că ştie Napoli ce le mai trebuie lui Dorel şi compania. Jocul în sine a fost frumos, cu multe combinaţii în viteză, dar şi cu multă relaxare, Baird ratând în atac, iar Bornescu fiind nesigur în poartă. De lăudat, în opinia mea, evoluţiile lui Gângioveanu, Firţulescu şi Dorel Stoica. 4-0 la final, lumea mulţumită şi plină de speranţă pentru meciul cu Poli Iaşi, pe care ne-am dori să-l câştigăm chiar şi cu un scor mai mic.
Mai e de menţionat gestul făcut de primarul „Toni“ Solomon, care a afirmat că doreşte să concesioneze stadionul „Ion Oblemenco“ pe 25 de ani Universităţii Craiova. Singura cerinţă este ca patronul să mai lase de la el şi să nu pună condiţii sau să emită pretenţii, care să distrugă acest început de împăcare. În plus, este nevoie de o anumită înţelegere şi la nivelul caracterelor, deoarece atât Solomon, cât şi Mititelu sunt persoane greu de convins, care nu renunţă la mândrie, preferând încăpăţânarea oltenească.
Deocamdată, este un prim pas spre împăcarea dintre patron şi primărie, iar dacă lucrurile vor merge bine, adică va exista înţelegere, nu avem cum să nu începem să ne ridicăm în clasament.